Câteva rânduri despre rusofobie

Nenumărate prostii se scriu în presa românească pe tema ucraineană. Adevărul este însă că toată această campanie pornește și se adresează emoționalului. Totuși, având în vedere impactul istoriei recente asupra psihicului colectiv, ca să putem răspunde la întrebarea „cât de răi sunt sau nu sunt rușii”, ar trebui să avem o înțelegere minimală a istoriei comunismului în principal.

Nenumărate prostii se scriu în presa românească pe tema ucrainiană. Adevărul este însă că toată această campanie pornește și se adresează emoționalului. Analiza legalității, a cauzelor, a implicării sau nu a factorilor externi, a logicii în sine nu are nicio importanță. Totul pornește și se limitează de fapt la o singură concepție: rușii sunt răi, americanii sunt buni. Punct.
Nu am absolut niciun motiv personal pentru a simpatiza Rusia. Părinții mei au fost amândoi refugiați de război, bunicul matern a fost medic pe front exclusiv în Campania din Est, spre Stalingrad, iar familia paternă s-a refugiat in România chiar din fața Armatei Roșii, ascunzându-și timp de mulți ani apartenența etnică germană ca să scape de deportarea în lagărele siberiene.
Totuși, având în vedere impactul istoriei recente asupra psihicului colectiv, ca să  putem răspunde la întrebarea „cât de răi sunt sau nu sunt rușii”, ar trebui să avem o înțelegere minimală a istoriei comunismului în principal. Cine nu înțelege nici acum ce a fost comunismul, cine l-a inventat și cu ce scop, este improbabil să reușească să facă diferența între victimă și călău.
Ar mai fi necesară și o recapitulare a relațiilor istorice dintre România și Rusia (nu doar Rusia Sovietică) și atunci am putea, totuși, să ne întrebăm:
-Când ar fi intrat Moldova și Țara Românească în circuitul economic și politic european fără Războaiele Ruso-Turce? Care a fost rolul Păcii de la Adrianopol și al Regulamentului Organic în dezvoltarea României? Cine a semnat aceste documente?
-Care ar fi fost soarta românilor din Ungaria, dacă Revoluția Maghiară de la 1848, cu toate accentele ei anti-românești, nu ar fi fost învinsă pe câmpul de luptă de armata rusă?
– Când și-ar fi dobândit România independența, dacă Principatele Unite nu s-ar fi aliat armatei ruse, în Războiul Ruso-Turc de la 1877-1878?
-Când s-ar fi unit Transilvania cu România, dacă aceasta din urmă ar fi trebuit să se bată singură cu Austro-Ungaria, și nu alăturându-se armatei ruse pe Frontul de Est în Primul Război Mondial? Ar fi avut vreodată România curajul să se lupte singură pentru eliberarea Ardealului și Banatului?

Cam acestea sunt câteva din întrebările pe care le sugerez tuturor celor care se grăbesc să-i urască cu curaj din vârful pixului pe ruși.
Despre americani, numai de bine, e țara în care am studiat, o țară cu oameni minunați! Putem pune oare semnul egal între americani, pe care masa poporului român îi cunoaște de la televizor, și politicienii lor? Oare ce părere au despre acești politicieni veteranii de război americani care se sinucid în ritm de 20 de oameni PE ZI? Ce părere au irakienii care au pierdut peste 1 milion de conaționali în sancțiuni și războaie inventate, sau afganii, sau sârbii, sau libienii, sau iranienii, ca să vorbim numai de istoria foarte recentă? Că, oricum, de SUTELE DE MII DE CIVILI din Hiroshima, Nagasaki și Dresda nu-și mai amintește nimeni.

P. S. Înțeleg că Lucian Mândruță se declară gata să ia mitraliera în mâini ca să apere amintirea lui Silviu Brucan și a notelor pe care „profesorul cu 7 clase” le dădea lui Coposu și celorlalți eroi români.

 

sursa: vestul. ro

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

hehey