Imperiul normativ și juridic american și sistemul de finanțare al Departamentului Justiției (DOJ)

Herve Juvin | Politic | 8 iunie 2017 |

Voi începe printr-o precizare importantă: Eurogroup Consulting este o întreprindere de origine franceză, europeană, ai cărei proprietari asociați – parteneri – sunt numai europeni. Niciun investitor exterior continentului european nu este prezent în această întreprindere. Ceea ce este pe cale să se întâmple este o conversiune a modelului de putere, a modelului strategic american. În anii 90 se evoca revoluția în afacerile militare. Mai recent, s-a vorbit mult despre «leading from behind», pe care președintele Obama l-a teoretizat pornind de la un celebru discurs la West Point, reluat cu mai multe ocazii. Acest «leading from behind» se poate ilustra în afacerea libiană: câțiva excitați l-au convins pe președintele francez să intervină la Benghazi. Americanii ar fi putut s-o facă și fără îndoială în alte vremuri ar fi putut să acționeze. În acest caz, ei au pus la dispoziție o infrastructură dar, pentru marea fericire a poporului libian, gata să fie democratizat, ei i-au lăsat pe francezi și pe britanici să meargă primii acolo. Am putea să ne neliniștim, văzând febra care crește în Orientul Mijlociu și Apropiat, de aplicarea unui «leading from behind» care ar putea antrena Franța în alte aventuri. Ne aflăm de aici înainte în fața unei strategii mult mai ample. Dincolo de aspectele sale militare sau industriale, puterea politică rezidă astăzi în capacitatea de a stabili regula de drept și de face ca acest drept să fie aplicat, capacitatea de a deține circuitele financiare ale lumii întregi și capacitatea de a conduce ansamblul circuitelor de informație și de reprezentare (cei care au văzut masele chineze precipitându-se pentru a vedea ultima versiune a «Star Wars» înțeleg ce vreau să spun). Aici se află ecuația noii puteri mondiale din care prietenii noștri americani fac un model strategic. Noi, francezii, puțin timizi în analiză, vom întârzia poate în a înțelege ce trebuie pentru a ne pregăti. Acest model strategic se bazează pe trei elemente:

Mai întâi înrolarea sau supunerea aliaților. Astăzi, conștiința strategică americană a renunțat la domnia democrației peste tot în lume și, probabil, la a-și supune sau domina aceste țări clar bizare care nu înțeleg că a deveni un american ca ceilalți este visul tuturor. Este cazul acestor ciudați indieni care l-au ales pe Narendra Modi; este cazul acestor ciudați chinezi care pretind a face o sinteză inedită între maoism și capitalismul din anumite puncte de vedere cel mai nestăpânit; este cazul acestor ruși care și ei pretind a face o sinteză între naționalism, ortodoxie și un «spirit rusesc» destinat să supraviețuiască individualismului american. Toate acestea au o consecință pe care o evocați în introducerea dvs., adică faptul că lucrurile devin mai dure, mai puțin în exterior cât în interior. Aliații trebuie să se supună și să se înroleze în bătăliile strategice americane. Franța și Europa suportă cheltuielile. Orice manifestare de independență, orice tentativă de a crea o Europă politică va fi imediat foarte sever și foarte dur sancționată de către prietenii noștri americani. Este poate unul dintre motivele pentru care marile întreprinderi americane finanțează atât de generos campania britanică pentru „Da” la „Brexit”.
Al doilea element al acestei noi puteri imperiale constă în aface să fie achitate taxe de circulație.

Statele Unite au renunțat pe larg la sursele de bogăție din trecut. Ele rămân o putere agricolă foarte autocentrată și, dacă au dorința de a recuceri un anumit număr de poziții industriale, este adesea dintr-o postură de protecție sau independență. Statele Unite dezvoltă o strategie de constrângere globală care constă în a face să fie plătit oriunde în lume ceea ce circulă, ceea ce are valoare și ceea ce se mișcă. Lucrul acesta este foarte clar în domeniul schimburilor financiare. De cincizeci de ani, țările sau conducătorii care au încercat să se emancipeze de tutela dolarului au sfârșit foarte rău (ultimul era Saddam Hussein). Cei care, în istorie, au încercat să mențină secretul bancar sau care au încercat să pună în operă circuite bancare în afara tutelei americane, au pățit-o (mă gândesc mai ales la prietenii noștri elvețieni). De aici înainte, capitalurile în căutarea anonimatului se vor refugia... în Statele Unite! Și iată cum, în numele marilor principii se fac bunele afaceri! Cred că pot anunța fără a mă înșela prea mult că brevetele asupra materialului genetic, această capacitate nemaiauzită pe care a deschis-o dreptul american de a păstra, a însuși proprietatea elementelor naturii trebuie să permită a face să fie plătite taxe peste tot în lume pentru ceea ce este viu. De exemplu, în niciun oraș american nu se cumpără un animal domestic în situația de a se reproduce, fiindacă asta ar aduce pierderi crescătorilor de câini, de pisici etc. Proprietatea asupra drepturilor a ceea ce este viu, asupra apei, asupra reproducerii plantelor, a arborilor și a tot ceea ce servește la nutriție va permite extragerea unor prebende (royalties – n. tr.) peste tot în lume. Se întâmplă să cunosc bine Zambia și Malawi. O presiune extrem de puternică se exercită asupra acestor state din Africa australă care, sub influența mai ales a unor experți francezi, refuză să accepte cultura OMG-urilor, o presiune atât de puternică încât aceste țări au fost amenințate că le vor fi suspendate ajutoarele farmaceutice, ajutoarele de dezvoltare și cele alimentare, inclusiv pentru copiii din Malawi, dacă nu vor accepta fără limite produsele OMG ale multinaționalelor americane, mai ales Monsanto. Rolul fundației Bill & Melinda Gates în acest domeniu este cu totul remarcabil: ei educă copiii să accepte OMG-urile și să-i convingă pe părinții lor că cea mai bună soluție la problema secetei și foametei este dezvoltarea OMG-urilor. Or, OMG-urile sunt o colonizare a solului fiindcă nimeni nu mai este proprietar al plantelor sale și al germinației plantelor sale și trebuie să plătești la fiecare nouă recoltă. A doua temă strategică majoră este deci de a face să fie plătite taxe de circulație peste tot în lume. Jean-Michel Quatrepoint a dat aici excelente exemple. Peste tot în lume, orice tranzacție în dolari cade sub incidența legii americane. În același fel, dacă pentru un motiv sau altul intrăm în câmpul administrației fiscale americane, ea poate reclama lipsa de câștiguri prin raport cu ce ar fi putut câștiga dacă am fi fost rezidenți americani și am fi declarat veniturile și capitalurile în Statele Unite. A face să fie plătite taxe de circulație în lumea întreagă este una dintre sursele majore ale puterii americane pentru deceniul ce urmează.

Statele Unite obțin prin arma dreptului plata acestor taxe și cunoașterea a tot ceea ce se întâmplă, a tot ceea ce mișcă și are valoare.

SUA sunt foarte avansate în strategia lor cu privire la naționalizarea dreptului mondial, care trebuie distins de internaționalizare. O întreprindere prezentă pe scena internațională, o întreprindere multinațională care operează pe diferite continente, trebuie cu necesitate să intre în câmpul dreptului american, trebuie să se supună dreptului național american care, în acest caz, fiindcă este vorba despre dreptul penal, este cel care este intervenientul major și direct al interesului național american. Am văzut recent acest lucru vis a vis de negocierile care se reiau despre Safe Harbor (1). Transferul datelor întreprinderilor face să existe o bază unică și ca esențialul datelor întreprinderilor europene și a datelor clienților lor să fie transferate la nesfârșit sistemelor, operatorilor și prestatorilor americani. Un senator american a declarat: „Nu sunt aici pentru a mă îngriji de interesele europenilor, ci pentru a mă îngriji de interesele americanilor”. Aș aprecia ca un anumit număr de aleși europeni sau francezi să spună același lucru și să manifeste puțin mai multă înclinație pentru Europa și pentru Franța. Acest al treilea element, esențial, este o naționalizare a dreptului american aplicat oricărei întreprinderi multinaționale sau internaționale. Această naționalizare a dreptului are multe interese. Mai întâi, este un avantaj considerabil să operezi în propriul teritoriu juridic și să știi la ce legi te expui. Există o schimbare de program pe care mulți conducători europeni sau francezi pentru a înțelege ce sunt procedurile americane și pentru ca ei să modifice „programul” adaptat la dreptul continental și, de exemplu, pentru a înțelege mecanismul de a pleda vinovat, cel al e-discovery etc. În fine, și mai ales, când puterea face legea și stabilește ceea ce este drept, este dificil și riscant să te pui contra ei. În acest sens, distrugerea dreptului internațional, ce se sprijină pe suveranitatea statelor și teritorialitatea legilor, este o operație strategică machiată sub principii frumoase, cum ar fi „exportul de democrație”, sau „dreptul de intervenție”, care servește unui singur lucru: interesului național american. Acest scurt survol al noii strategii a constrângerii globale americane, a strategiei naționalizării sferei supranaționale mi se pare că ne conduce la o examinare în termeni de mijloace. Jean-Michel Quatrepoint a reamintit amenzile, unele colosale, aplicate întreprinderilor europene și a descris un anumit număr de mecanisme care lucrează în acest sens. Aș dori să urmăresc mai îndeaproape mizele care apar pentru întreprinderi. Prima miză este instituirea unui „monitor”: o persoană sau o echipă care vine și se instalează la sediul unei întreprinderi franceze, germane sau alta, îndrituită de Department of Justice (DOJ) american, cu capacitatea de a-i fi comunicată oricând orice piesă utilă misiunii sale, echipă care verifică că întreprinderea franceză sau europeană operează în conformitate cu dreptul american și cu interesul național american. Există astăzi „monitori” în patru mari întreprinderi franceze. La sediul BNP, o monitoare americană a publicat recent un anunț pentru a recruta șase colaboratori pe care BNP trebuie să-i plătească și care ar trebui să comunice toate elementele care o interesează în misiunea sa, inclusiv deliberările comitetului director, al comitetului de risc etc. La Total operează un monitor francez. Am putea spera că acesta este cât de cât grijuliu cu interesul național. Dar trebuie să spunem clar: un monitor este un spion american, însărcinat să fure secretele tehnice, comerciale, manageriale franceze. Mi s-au explicat lucrurile de o manieră foarte precisă de către un intervenient discret, membru conducător al unei mari întreprinderi germane supusă unei amenzi recente de mai multe sute de milioane de dolari. Toate ziarele, m-ia spus el, au vorbit despre amendă, dar am depășit de cel puțin trei ori cuantumul amenzii pentru a răspund exigențelor americane în termeni de conformitate: costul cabinetelor de avocați care ne-au fost impuse de către justiția americană dintr-o listă închisă și costul cabinetelor de consultanți necesari pentru a revedea toate procedurile noastre interne. Amenda este cu puțin sub un miliard, dar estimarea este că totalul costurilor a fost de ordinul a trei miliarde de euro plătiți celor care erau însărcinați să verifice în fiecare entitate a întreprinderii și în fiecare filială internațională a acesteia conformitatea cu regulile americane. Acești prestatori sunt toți aleși din liste închise furnizate de DOJ. Avem aici un mecanism de spionaj economic extrem de puternic care face de altfel ca anumite cabinete americane să deschidă în țară filiale dedicate controlului acestei întreprinderi. Lucrul acesta funcționează foarte bine: se extrag bani și resurse, se deschid posibilități de implantare și se preia cunoaștere și inteligență strategică! Al treilea efect foarte concret al procedurilor DOJ este decapitarea anumitor rețele comerciale. Am întâlnit șefii a două sau trei întreprinderi, unele legate de industriile de apărare. După părerea lor, amenda aplicată băncii BNP a paralizat întreaga rețea a băncii din lume. După această amendă, mi-au spus ei, noi nu mai operăm cu rețelele noastre tradiționale, fiindcă acestea funcționau după modelele vechi de comisioane, retro-comisioane, sub-comisioane, centrala întreprinderii fiind preocupată doar ca afacerile să meargă, ignorând către cine merg aceste comisioane. După un an, am abandonat total rețeaua noastră din Orientul mijlociu și apropiat, rețeaua africană și chiar o parte a rețelei chinezești, ceea ce a condus la o paralizare a afacerilor, căci, pentru a pune pe picioare o rețea echivalentă, cu consilierea avocaților americani, cu consilierea părților implicate care ne vor binele, dar care sunt, evident, de origine anglo-saxonă, ne vor trebui ani buni... Lucrul acesta este însoțit de un al patrulea element, anume blocarea finanțărilor. Am văzut că Total și băncile franceze a trebuit să intervină la guvern pentru a fi siguri că finanțarea operațiunilor în Rusia în cazul Yamal nu le va aduce măsuri de retorsiune sau acuzații în fața justiției americane. Suntem în punctul în care produse agro-alimentare bretone mici și mijlocii nu pot găsi un euro credit pentru operații perfect legale în Rusia, inclusiv din cauza politicii sancțiunilor, pentru că pur și simplu băncile franceze, speriate de ceea ce li s-a întâmplat, consideră foarte periculoase acordarea unui credit de 100,000 sau 1,000,000 de euro unei întreprinderi bretone care are piață în Rusia și unde este gata să se implanteze. Riscul este considerat prea important de către finanțatorii francezi pentru a și-l asuma. Știm că circulă indicatori și liste roșii și că orice întreprindere care actualmente semnează contracte cu Iranul, cu Rusia, cu oricare altă țară neconform cu interesul național american, poate să fie vizată de măsuri de retorsiune. Mă aflam în SUA în august trecut, când un senator american a spus foarte clar: „Dacă Total, întreprindere franceză prezentă pe teritoriul american, pretinde să devanseze întreprinderile petroliere americane în relația cu Iranul, va trebui să plătească foarte scump, va trebui să i se închidă accesul la piața americană”. În afara dreptului, moralei sau justiției, suntem, foarte clar, în fața unui demers de intimidare, care poate uneori să devină un „soft terrorism”. Prietenii noștri americani sunt pe cale să dezvolte un terorism al dreptului, care face, de exemplu, ca un mare număr de comitete directoare de astăzi din Franța și din Europa să nu mai fie foarte bucuroase să ia avionul pentru că se tem să nu fie prinse în jocul care a lovit, la vremea sa, grupul PPR (Pinault-Printemps-Redoute), implicat în afaceri complicate cu operațiunile de la CDR (Consortium de Réalisation, structură de lichidatori a lui Crédit Lyonnais). Unii conducători de bănci, mai ales elvețieni, și mulți conducători de federații sportive se întreabă, de fiecare dată când părăsesc spațiul european, dacă nu vor fi opriți la aeroport, deferiți justiției americane și uitați într-o celulă de securitate, așa cum a fost cazul cu unul dintre vice-președinții Alstom, abandonat un an și jumătate într-o asemenea celulă a unei închisori americane, nu pentru că ar fi fost vinovat de ceva, ci pentru că lucrul acesta a blocat comitetul director al companiei, care a semnat aproape tot ce i s-a impus. Iată mijloacele și iată cum funcționează lucrurile. În fața acestui fenomen, cum trebuie acționat? Trebuie început printr-un subiect pe care domnul Iweins îl va dezvolta mai bine decât mine. Am fost orbiți și îngăduitori cu faptele de corupție. „Hoțul neprins, negustor cinstit!”. Trebuie să considerăm că această etapă a trecut, cu atât mai mult cu cât, contrar cu ceea ce se afirmă cu regularitate, dreptul francez, dreptul european permit perfect ca faptele de corupție să fie urmărite; pot fi urmărite orice comisioane sau foloase necuvenite care nu sunt declarate în interesul întreprinderii. Nu ne lipsesc, deci, instrumentele juridice pentru a urmări faptele de corupție. Trebuie, probabil, să se acționeze mai eficient în acest domeniu, mai ales pentru că, dacă trebuie plătite amenzi și despăgubiri, aș prefera, în calitate de contribuabil, ca ele să meargă în trezoreria franceză și nu în exterior. Afacerea BNP reprezintă, probabil, o lipsă în vistieria franceză de trei miliarde de euro. Ne amintim prea puțin că amenzile plătite către DOJ și către Trezoreria americană sunt plătite în detrimentul trezoreriei franceze, pentru că ele se deduc din cifra de afaceri și din impozitele care trebuie plătite. O politică mai fermă în ceea ce privește corupția este, deci, necesară. Ar trebui, de asemenea, să fie reexaminate toate legăturile de natură juridică sau de altă natură care ne expun și ne fac foarte sensibili la supunerea față de dreptul american, chiar la „colonizarea” americană. Primul subiect privește naivitatea întreprinderilor care au recurs la anumite cabinete de avocatură americane. Conducătorii lor sunt oare conștienți că judecătorul american poate cere comunicarea oricărui document, oricărei informații asupra oricărei operațiuni contrare interesului american? Știu ei că, în virtutea e-discovery, o întreprindere trebuie să păstreze totul (mail-uri interne, decizii interne și motivațiile lor) ani de zile pentru a le putea preda în integralitate justiției americane? Se știe că un anumit număr de denunțuri către justiția americană au fost făcute de prestatori. Este unul dintre motivele pentru care prietenii noștri chinezi sunt pe cale să expulzeze toate birourile de audit susceptibile să raporteze autorităților americane faptele eventual delictuale sau, în orice caz, contrare interesului național american pe care le-ar fi putut observa exercitându-și misiunea în interiorul unei întreprinderi. Aceasta este, într-adevăr, o obligație în SUA și un american care nu s-ar conforma s-ar expune la sancțiuni penale. Tratatul de liber-schimb transatlantic, cu abandonarea denumirilor de origine protejate (AOP), reducerea multor exigențe sanitare, sociale și de mediu etc., pune imense probleme de drept, cea mai gravă fiind probabil pertinența și competența tribunalelor de arbitraj pentru a decide asupra oricărui conflict de investiții în raport cu Europa. Acesta lasă să se întrevadă zeci de afaceri ca cea care tocmai a opus Philip Morris statului australian. Producătorul de țigarete a cert să fie despăgubit cu sute de milioane de dolari pentru că ar fi pierdut din faptul că statul australian impune pachete neutre pentru țigarete. Tribunalul australian a dat o decizie foarte nesatisfăcătoare fiindcă ea se referă la formă fără a decide asupra fondului. Producătorii de OMG-uri sau de produse farmaceutice pentru animale, țigaretele americane... ar putea astfel ataca orice țară europeană care ar limita pătrunderea produselor lor, pe motiv că lucrul acesta ar greva rentabilitatea capitalului și ar dăuna acționarilor lor. Exact la acest lucru ne expune tratatul transatlantic care supune orice conflict între o întreprindere și legislația unui stat competenței unui tribunal de arbitraj internațional. Foarte clar tratatul de liber-schimb transatlantic pune un subiect major în fața competențelor de drept. Președintele Obama este conștient că sunt în curs de elaborare sisteme care nu lasă nici o opțiune legislatorului american. Așa este cu principiile ce privesc economia pe internet adoptate în China sau Rusia: Rusia obligă orice serviciu de internet să aibă instrumentele materiale localizate în Rusia și interzice, sub amenințarea unor sancțiuni penale, ca datele personale ale cetățenilor ruși să fie tratate în afara țării. Lucrul acesta stabilește un scut foarte serios, în termeni de proprietate a informațiilor, între cetățeanul rus și utilizarea care s-ar putea face datelor sale personale de către prestatori americani. Chinezii sunt pe cale să pună la punct case de compensare (clearing house în engl. – n. tr.), ei creează piețe de materii prime care nu au nicio legătură cu dolarul, nicio legătură cu casele de compensare americane și scapă totalmente legislației americane. Sunt, în ce mă privește, aproape sigur că, în următorii doi ani, o mare bancă sau un mare actor financiar european va alege să lucreze asupra acestor sisteme și să rupă orice legătură cu sistemele de plată și sistemele de compensare americane. Este posibil, este suficient să se facă pasul înainte. și dacă unul singur îl face, mai mulți îl vor urma. Ultimul element se referă la un subiect care îmi este drag. Ați avut bunăvoința să citați Le Mur de l'Ouest n'est pas tombé, care încearcă să trateze colonizarea intelectuală și morală americană și supunerea – pentru a nu spune colaboraționismul – elitelor europene. Dar o altă temă, aceea a diversității, reprezintă baza muncii mele de mulți ani. Cred că diversitatea culturilor, a civilizațiilor, a moravurilor și a sistemelor juridice este un gaj al supraviețuirii umanității. Un model unic extins la întreaga planetă este o condamnare a întregii umanități, mai ales dacă este modelul consumului, al creșterii și al economizării fără limite a lumii. Tocmai din acest punct de vedere mi se pare că dreptul american este cel mai amenințător. El constă în subordonarea dreptului interesului economic, în subordonarea politicului creșterii economice și a spune că tot ce contribuie la producerea de dolari este bun din perspectiva adevărului, justiției și binelui. Vă invit să recitiți Declarația de la Cocoyoc din 23 octombrie 1974. Într-un mic oraș din Mexic, 40 de țări nealiniate s-au reunit și au cerut ca în preambulul Declarației universale a drepturilor omului să fie adăugat dreptul societăților umane la securitatea mediului, la securitate culturală și securitate juridică. Cu alte cuvinte, trebuie completat drepturile individului homo oeconomicus cu drepturile societăților umane de a trăi în înțelegere, în siguranță și de a nu fi lipsite de principiile lor de viață și de conducerea propriului destin prin importul unor sisteme din afară. Când vorbim despre colonizarea de către dreptul american, vorbim despre unul dintre atacurile cele mai periculoase împotriva diversității umane fiindcă uniformizarea dreptului și uniformizarea conștiințelor, a modurilor de a fi, a modurilor de a spune adevărul, binele și ceea ce e corect este sfârșitul diversității umane. Împotriva acestui atac fără precedent dus cu o încăpățânare și duritate fără precedent vă invit să descoperim declarația de la Cocoyoc. Cred, în ceea ce mă privește, că diplomația franceză va face o operă salvatoare angajându-se a completa drepturile omului și ale cetățeanului printr-o declarație a drepturilor de mediu, juridice și culturale ale societăților umane și a securității lor colective, și că această declarație a drepturilor colective va îmbogăți și echilibra declarația drepturilor individului. Mulțumesc.

Prin decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 6 octombrie 2015 (afacerea C-362/14), mecanismul de adecvare Safe Harbor permițând transferul datelor către întreprinderi ce țin de SUA a fost invalidat. În consecință, de aici înainte nu mai este posibil să fie realizat un astfel de transfer pe baza Safe Harbor.

Traducere Cristi Pantelimon http://www.fondation-res-publica.org/L-imperium-normatif-et-juridique-americain-et-le-systeme-de-financement-du-Department-of-Justice_a951.html