Jean-Claude Manifacier: 100 de ani de la lovitura de stat bolșevică
Sunt un cadru universitar, profesor de fizică. Oamenii de știință sunt angajați în politică foarte rar. Unul dintre aleșii în senatul federal american remarca recent că el este singurul membru în Congresul american ce deține titlul de doctor în științe (Congresul reunește circa șase sute de aleși, membri ai Senatului și ai Camerei Reprezentanților). Aceeași situație este și în Franța. Fiind mereu interesat de știință, m-au preocupat nu mai puțin și aspectele relevante ce țin de fenomenele sociale și deci, de politică. Aș aprecia toate remarcile dumneavoastră, în special criticile.
În ceea ce privește cele zece întrebări pe care mi le-ați adresat și ținând cont de faptul că acestea sunt legate una de alta, mi se pare necesar să reamintesc câteva evenimente istorice din ultimele două secole, care sunt mai puțin cunoscute sau sunt date uitării în mod voit de către presă.
- a) Rolul jucat de către Anglia și SUA
- b) Ideologia marxistă și diabolizarea țarismului
- c) Sionismul și bolșevismul
- d) Actualitatea
- Ca urmare a împărțirilor Poloniei, în Rusia s-a instalat un important număr de populație evreiască, care, din rațiuni religioase, nu se asimila cu populația slavă, practicând cu precădere activități comerciale și aproape deloc activități productive.
- Elaborarea teoriei marxiste.
- Iobăgia care a fost abolită abia în anii 1860 și indiferența nobilimii și a burgheziei față de sărăcia în care se afla cea mai mare parte a populației slave, în timp ce în cazul populației evreiești solidaritatea etnică rămânea a fi un factor important.
- Mișcările revoluționare și nihiliste, care au întreprins numeroase atentate contra autorităților țariste.
- Crearea Alianței Israelite Universale și influența acesteia în presa americană și europeană.
- Lipsa de clarviziune a clasei conducătoare, care, nereușind să înțeleagă consecințele revoluției industriale, n-a realizat reformele sociale necesare, și nici nu știa să reacționeze la dezinformare.
- Puternicele cercuri financiare care erau extrem de ostile regimului țarist și care, de exemplu, în cazul războiul ruso-japonez din 1904, au refuzat acordarea oricărui împrumut Rusiei, oferind ajutor Japoniei.
- Rolul Angliei, puterea maritimă a acelui moment, care se ghidează după principiul ”desparte și stăpânește”.
- De ce această lovitură de stat s-a produs anume în Rusia și în ce măsură este vorba despre ”un proiect de import”?
- Regimul sovietic a produs o ideologie specifică, numită și religia civilizației sovietice. Care ar fi cauzele și trăsăturile definitorii ale sovietolatriei? Cum ați explica faptul că la distanța de mai bine de un sfert de veac virusul comunismului sovietic mai persistă în Rusia și în alte țări din fostul lagăr socialist?
- Majoritatea populației unei țări deseori este lipsită de inițiativă, acomodându-se destul de bine cu un regim care se ocupă de toate.
- Solidaritatea și empatia celor umili este reală.
- După instaurarea dictaturii și a internaționalismului proletar în primul an al bolșevismului, Stalin a permis revenirea la patriotismul slav.
- Excesele ultraliberalismului și lăcomia oligarhilor a șocat puternic o parte importantă a populației ruse.
- Criticii experimentului sovietic se referă de cele mai multe ori la efectele politice și economice ale acelei perioade, operând cu sistemul de referință al democrației occidentale. De ce aspectele de ordin religios, spiritual, metafizic rămân de cele mai multe ori pe plan secund?
- În mod curent se consideră că liberalismul și comunismul ar reprezenta două ideologii diametral opuse. Însă la o privire mai atentă putem identifica o serie de coincidențe și complementarități izbitoare. Dumneavoastră cum ați descrie deosebirile și similitudinile dintre cele două teorii politice?
- Unii cercetători susțin precum că proiectul comunist și-a găsit o continuare logică în proiectul globalist. În ce măsură găsiți întemeiată această opinie?
- În spațiul ex-comunist, dar și în Occident, rusofobia este alimentată de confuzia menținută în mod artificial între Uniunea Sovietică și Rusia (de până la 1917 sau de după 1991), crimele fostului regim comunist fiind atribuite poporului rus. E ca și cum nazismul ar fi atribuit poporului german, ceea ce ar trebui să stârnească în mod automat germanofobia. Cui servește menținerea acestei confuzii și cum ar putea fi depășită?
- O altă confuzie frecventă în Rusia și în spațiul ex-comunist în ansamblu este atașamentul concomitent al unei părți a populației atât față de Biserică, cât și față de civilizația sovietică prin definiție anticreștină? Ce ar trebui să se întreprindă pentru a se depăși această abordare cel puțin incoerentă? Oare însăși ierarhia bisericească n-ar putea contribui în mod substanțial la depășirea acestor rătăciri?
- Cum se explică faptul că la distanța de peste un sfert de veac de la căderea comunismului și prăbușirea URSS mausoleul lui Lenin rămâne intact, iar rămășițele pământești ale acestuia nu sunt înhumate? Explicațiile care țin de menajarea sensibilităților unei părți a persoanelor în etate, care nutresc anumite nostalgii, ca și cele de oportunitate politică nu rezistă criticii. Care ar fi cauzele de ordin spiritual ce determină această paralizie volitivă și ce ar trebui să întreprindă elita rusă, Biserica, vârfurile intelectuale, administrația de stat pentru a ieși din mrejele acestui blestem istoric?
- În ultimii ani tot mai multă lume privește spre Rusia ca spre bastionul mondial al valorilor tradiționale. Ar putea oare curentul de opinie antiliberal din Rusia să avanseze la dimensiunile unei Revoluții Conservatoare cu impact global și care sunt, în opinia dumneavoastră, șansele unei resurecții religioase de anvergură, ce ar putea elimina din scena istoriei paradigma liberală dominantă?
