Cele mai noi editoriale:
Ne rugăm pentru televizoare. Dar pentru neam?
Este un singur Dumnezeu şi multe feluri de a crede în el nu sânt. Dar felul în care trebuie să i te închini se schimbă după durerile şi grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obişnuite sănătate,…
Citeste mai mult
Parlamentul penal
Din 1990 şi până astăzi, Parlamentul României s-a schimbat permanent – evident vorbesc de parlamentari (nu mă interesează clădirile, dotările, funcţionarii) şi mai precis de calitatea acestora. Era departe de a fi ideal şi la început, dar, în timp,…
Citeste mai mult
Cronica de literatura – Philip Roth: Lupta cu scrisul
On the computer in Philip Roth’s Upper West Side apartment these days is a Post-it note that reads, “The struggle with writing is over.” It’s a reminder to himself that Mr. Roth,who will be 80 in March and who has…
Citeste mai mult
Orașul subteran
Ați reținut vreodată fața celui căruia i-ați întins o monedă sau ceva de mâncare? Probabil că foarte rar. Ei sunt pentru noi ființele gri, sunt oamenii din celălalt oraș, cel de dedesubt, cel de la margine, oricum celălalt, un oraș…
Citeste mai mult
Imbecilitatea europeanului de tip nou
Planeta maimuţelor
Nişte bipezi
care de-abia s-au ridicat în picioare ca să privească orizontul cu palma la fruntea îngustă,
care, descoperind lumea înconjurătoare, cred că aceasta a apărut odată cu ei şi chiar datorită lor,
care, descoperind băţul motorizat şi-au zis că acesta este esenţa civilizaţiei şi expresia ultimă a culturii,
Cercul TOTEM și Institutul de Sociologie al Academiei Române vă invită la masa rotundă cu tema „Schimbarea valorilor sociale”
În urmă cu 1500 de ani, libertatea însemna apartenența necondiționată la neam; astăzi, înseamnă independență.
Munca era truda, pedeapsa care urma unui păcat fundamental; astăzi, este virtutea care edifică bunăstarea, viața bună.
Averea desemna pământul și casa; acum, ea poate lua forma unui petic de hârtie, ușor de strecurat în palma cuiva.
Povestiri din partea luminată a lumii – BARBARA
Sau: Despre cum a învins Barbara sistemul de două ori
Consumerismul: cine deține pe cine?
Recent am revăzut filmul Fight Club, în care personajul lui Brad Pitt, Tyler Durden, spunea: „The things you own end up owning you.” („Lucrurile pe care le deții ajung să te dețină.”). Această afirmație este una care pare simplă, dar poate avea o multitudine de conotații. Deși filmul a apărut în 1999, în S.U.A., se pare că această idee este încă foarte actuală.
Black Friday a trecut. Aşteptăm Crăciunul „magic”!
Împovăraţi de criză, am deprins totuşi destul de bine, în ultima vreme, obiceiurile societăţii de consum. Iar dintre acestea, Black Friday este, poate, una dintre cele mai caracteristice. Ea nu este, propriu-zis, o sărbătoare, deşi instanţele care o promovează vor…
Citeste mai mult
România, o caricatură de țară! Cine e de vină?
În Europa am ajuns ultimii sau aproape ultimii: albanezii, cu care concurăm direct, câştigă tot mai mult teren. Prin Asia, dar mai ales în Africa sau America de Sud, state care nici nu visau în trecut să ajungă vreodată…
Citeste mai mult
PPE, de la Europa Creştină la Congresul de la Bucureşti
Congresul de la Bucureşti a fost prezentat ca o reuşită a Partidului Popular European. Cum spunea Cristian Preda, a fost cel mai important pas al PPE de la Congresul al IX-lea, care a produs Programul de la Atena, în 1992. Dar prin ce a fost atât de important „programul de bază” adoptat la Bucureşti? O scurtă privire în istoria documentelor de bază ale PPE ne va putea lămuri.
Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură 2012
Estica vă prezintă Târgul Internațional Gaudeamus – Carte de învățătură 2012 în imagini. Cuvântul scris pe bătânul suport de hârtie se încăpățânează să rămână în inimile multora dintre noi. După cum vedeți vârsta nu este un criteriu care să…
Citeste mai mult
Pușcăriile, investiția cea mai profitabilă pentru România (De ce nu sunt pentru)
În primul rând pentru că nu înțeleg cine este cel care va investi în pușcării, care va să zică cine este cel care va cumpăra lacăte mai multe pentru celule și va emite biletele de cazare. Sau mai bine spus înțeleg și tocmai de aia îmi este frică. Pentru că aceia nu suntem noi, cei care investim, pentru că noi plătim cu adevărat lacătele, ci tocmai aceia pe care articolul îi vizează. Înțeleg nevoia de primenire a societății românești dar nu sunt de acord cu instrumentul folosit.
Cultural-appeal-ul feminismului românesc
Aflat (încă) sub semnul nedumeririi în ceea ce priveşte existenţa unei mişcări feministe româneşti (accepţiune adesea livrată – chiar de reprezentantele ei – doar în sens popular şi zgomotos, exclusiv decanonizant), cu toate retuşurile venite dinspre intervenţiile cu parfum intelectualiza(n)t,…
Citeste mai mult