Articole din iulie 2013

Cronica unei puteri schizoide

Sorin Stanciu | 15 iulie 2013

După căderea guvernului Ungureanu din mai 2012 şi după alegerile din toamnă, Puterea din România a redevenit bicefală. Pe de o parte un Preşedinte rănit politic de suspendare, pe de altă parte un Parlament şi un Guvern usl-ist pe val. Cele două plăci tectonice ale puterii executive, Preşedinţia şi Guvernul, şi-au amânat prin pactul coabitării inevitabila confruntare finală. În fapt, cele două instituţii ale puterii executive se pregăteau silenţios de ...

Există o datorie a Germaniei față de România?

Radu Golban | 14 iulie 2013

Onorată Asistență, Permiteţi-mi să încep prin a mulţumi domnului prof. dr. Adrian Severin, membru al Parlamentului European şi fost ministru de externe al României, pentru receptivitatea fără rezerve manifestată faţă de ideea dezbaterii în această onorantă incintă a tendinţei, în creştere, a euroscepticismului, pe fundalul crizei dar şi al politicilor neadecvate ce s-au aplicat crizei. Aduc, de asemenea, mulţumirile mele reputaţilor ...

Contra raţiunii de stat liberale

Ovidiu Hurduzeu | 13 iulie 2013

Într-un eseu publicat în revista conservatoare „First Principles“, filozoful polonez Ryszard Legutko constata că „primul lucru care li s-a spus est-europenilor, sau şi l-au spus ei înşişi, atunci când s-au eliberat de sub hegemonia sovietică, a fost să urmeze calea liberală. Ce însemna ‘calea liberală’ nu era clar. Era însă clar că o respingere deschisă a acestei recomandări, chiar şi rostită în şoaptă, ...

Estul ca alteritate

Viorica Joiţa | 11 iulie 2013

Nicolae Bălcescu nota, în partea de început a studiului său „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”, faptul că orice națiune are o funcție („misie”) a îndeplini în lume. Astfel, din perspectiva sa, o națiune trebuie să-și dovedească „folosul ce a adus și poate aduce lumei” pentru ca dreptul său să ajungă să fie respectat și recunoscut de celalte „nații” (Bălcescu, 1970, p.16). Am putea afirma că, ...

Constanța, un drum deschis

Corina Bistriceanu | 10 iulie 2013

Dorul de Constanța m-a mânat în aceste zile spre mare. Izul umed-sărat al mării și tipetele păsărilor se asociază imediat unei stări aproape eterice de libertate. Oricine suferă de apăsarea orizontului închis între blocuri sau a aerului confiscat de motoare are nevoie de mare. Și oricine a crescut în mici mahalale de oraș balcanic, în care mirosurile, culorile și limbile se combină indiferente la armonie, obișnuit să cutreiere și să ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă

Social

  1. Telegram
  2. Twitter-X
  3. WhatsApp
  4. Facebook