Ultimele articole din Cultural

Bietul Marino! (II)

Peisajul publicisticii româneşti de după 1989 este dominat de unele mutaţii lingvistice asupra cărora semiologii, câţi vor mai fi rămas, nu insistă, poate şi întrucât fenomenul are o dialectică aparte. La lectura memoriilor lui Adrian Marino (veritabil roman autobiografic) alunecările de sens ale unor categorii precum „persoană”, „personaj”, „personalitate” nu pot fi explicate doar prin bruiajul limbajului, în contextul aşa-ziselor achiziţii lingvistice de ultimă ...

Bietul Marino! (I)

Este extrem de dificil să-ţi clarifici impresiile despre omul şi cărturarul Adrian Marino (refuză să accepte că ar fi literat, critic sau istoric literar şi e de-a dreptul scandalizat când e considerat eseist), după lectura masivului volum Viaţa unui om singur (Polirom, 2010), apărut postum, conform dorinţei testamentare a autorului. Afirm dintru-nceput că la lectură şi încă mult timp după aceea, admiraţia, revolta şi mila creştină se amestecă de-a valma. În ceea ce mă ...

Un text despre înțelepciunea teologică a lui ...

Grigore Ureche aprecia astfel cele două domnii ale lui Petru Rareş (1483 – 1546): „cu adevărat era ficior lui Ştefan vodă cel Bun, că întru tot simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea”. Modelul ilustrului său tată i-a diriguit comportamentul şi gândirea, chiar dacă nu s-a putut ridica până la măreţia istorică a lui Ştefan cel ...

Amintiri din vremea scrisului liber

În proză, şi mai ales în teatru, accentele rostirii sunt marcate grafic de către autorii noștri clasici. Caragiale, în ediţiile sale (adică: în publicarea de către el însuşi a textului), are astfel: Mmitocane!, Ppastramagiule! (Zeiţa, în O noapte furtunoasă), Auzi, mmizerabilul! Să ’ndrăznească să-mi ţie drumul! Personajul este furios (sau mimează), pronunţă consoanele duble la îneceputul cuvântului exact cum se întâmplă în vorbirea obişnuită. Să’ ...

Julius Evola și Mircea Eliade, scurtă istorie a ...

Introducere Traiectoria raporturilor culturale și umane dintre doi protagoniști ai vieții intelectuale ai secolului XX ca Julius Evola și Mircea Eliade este marcată de un acord cordial în stadiul său incipient: în 1926, într-o recenzie a unor reviste italiene și românești publicată în ”Revista universitară”, tânărul de nouăsprezece ani Mircea Eliade, citând autorii numărului din ” Bilychnis – Rivista mensile di studi religiosi” din ianuarie 1926, menționa ...

Cum devine de se leagă

Mălăieș în călcâieș … Vă mai aduceți aminte de cântecul Caprei la Creangă? Iată-l după manuscrisul autorului: Trei iezi, cucuieți, Mamei ușa descuieți  Că v-aduce mama vouă Brânză-n buze,  Lapte-n țâțe; Drob de sare,  Pe spinare Mălăieș În călcăieș,  Smoc de flori Pe subțiori Nu diferențele de text mă interesează (în spinare, la subțiori, etc.), nici cele de punctuație. Vreau să-mi explic și eu, ca și unii ...

Nicolae Paulescu și descoperirea insulinei

Savantul român Dr. Nicolae Paulescu este notabil şi controversat, din două motive. Este citat, alături de prietenul său A.C. Cuza, drept unul dintre cei care l-au influențat major pe Corneliu Zelea Codreanu în autobiografia acestuia, Pentru legionari. Dr. Paulescu este de asemenea descoperitorul a ceea ce astăzi cunoaştem drept insulină. Cea de-a doua realizare este, precum viaţa dr-ului Paulescu, învăluită în controverse. Deşi a patentat utilizarea insulinei, pe care acesta ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă