11 ianuarie 2015
În fiecare dimineață ajung la gară înainte de șapte, când încă nu e nimeni. Se așază pe singura bancă de pe singurul peron. Stau acolo cam o oră, fără să se uite la ceas, câteva minute mai puțin sau mai mult, în funcție de frig și de ploaie. Pleacă de fiecare dată mai chirciți și cu ochii mai pustii.
De foarte mulți ani au coborât din tren, el și maică-sa. Să fi ...
28 noiembrie 2014
În fiecare seară, la şapte şi trei minute, se urcă în trenul personal, la clasa a doua. Timp de patruzeci şi cinci de minute, cât durează călătoria, nu ridică nici ochii nici mâinile din poală. Ţine pumnii strânşi, încercând să ascundă unghiile tăiate din carne şi cu pete albicioase. Mereu, iarnă sau vară, poartă aceleaşi haine: fustă gri şi pulover negru pe gât. ...
13 noiembrie 2014
Mama este femeia cu păr alb și ochi stinși care veghează trecerea zilelor din fotoliul roșu de lângă fereastră. Au cumpărat fotoliul în urmă cu mulți ani, pe vremea când ea încă mai râdea câteodată iar casa era plină de cactuși: mari, mici, rotunzi, alungiți, serioși, timizi, grași, slabi, cu țepi care înțepau, cu țepi care gâdilau și chiar cu țepi care transmiteau ...
25 octombrie 2014
Eu nu sunt feministă. Sunt femeie, vârstă de început de deșteptare (adică undeva pe la mijloc), heterosexuală, mamă și îngrijitoare de copii, muncitoare pe cont propriu cu normă dublă (în casă și în afara casei) și salariu simplu (în afara casei). Dar nu sunt feministă și o să vă explic de ce.
Un timp destul de îndelungat am lucrat alături de salariate și patroni ai ...
11 septembrie 2014
Duminică, dis de dimineaţă, într-un sat lângă mare, umblu fără grabă, nici ţintă. Mă întorc de la piaţă, cu o pungă de plastic cu două cepe, jumătate de kilogram de mazăre şi unul de cireşe. Le-am cumpărat de la o ţărancă cu vorba iute şi ochii leneşi, lăfăită între coşuri sufocate de verde şi roşu. Fără să mă gândesc prea mult, hotărăsc să fac popas la ...
