Al treilea nou front: China își reorganizează discret țara în perspectiva unui război

O serie de rapoarte interesante au scos la lumină pregătirile „discrete”, dar revoluționare, pe care China le face în perspectiva unui conflict cu Statele Unite.

China a excelat în arta observației tăcute. Ani la rând, numeroși comentatori au criticat China pentru lipsa sa de activitate și de implicare pe scena geopolitică mondială, inclusiv în războiul ruso-ucrainean, cu atât mai mult cu cât exercitarea unei influențe asupra acestor conflicte i-ar fi fost extrem de avantajoasă.

Astăzi însă, unele aspecte ale strategiei chineze încep, în sfârșit, să iasă la iveală, dezvăluind abordarea discretă și aparte a țării: aceea de a menține aparența unui echilibru, în timp ce, în realitate, desfășoară pregătiri secrete fără precedent pentru cele mai nefavorabile scenarii.

Această descriere sintetizează cel mai bine evoluțiile:

Analiză rusă: China a accelerat construirea unui sistem național cuprinzător de reziliență, conceput pentru a rezista sancțiunilor, blocadelor, prăbușirii lanțurilor de aprovizionare, dezastrelor naturale și, posibil, unui război de amploare.

Aceasta face referire la un raport recent al revistei ruse de analiză în domeniul apărării Global Affairs, intitulat „Noul Mare Zid: logica comportamentului politicii externe a Chinei”.

Raportul debutează cu o afirmație de mare impact:

La începutul anilor 2020, China a inițiat o serie de măsuri de mobilizare a căror amploare și coerență nu au mai avut precedent de la începutul anilor 1970 și, în anumite privințe, chiar de la pregătirile Uniunii Sovietice pentru cel de-Al Doilea Război Mondial. În literatura chineză, aceste măsuri sunt comparate în mod explicit cu marile programe de mobilizare implementate atunci când China se pregătea pentru un război împotriva URSS în anii 1960 și 1970, în special cu construirea celui de-Al Treilea Front.

Faptul că acest raport provine dintr-o publicație rusă cu orientare patriotică, și nu dintr-un ziar occidental cunoscut pentru o poziție vădit antichineză, face ca dezvăluirile sale să fie cu atât mai remarcabile.

Autorii susțin că aceste măsuri de amploare sunt adoptate în mod discret, ceea ce poate fi interpretat ca o strategie deliberată de a ascunde adevărata postură a Chinei: o amplă restructurare națională menită să o facă rezistentă la războiul hibrid.

Aceste măsuri nu sunt vizibile, dar ele reprezintă un element important al tendinței generale de securizare totală a tuturor aspectelor politicii chineze (inclusiv, de exemplu, cultura și ecologia), în conformitate cu conceptul de securitate holistică promovat de Xi Jinping.

Autorii observă că această politică contrastează puternic cu discursul optimist pe care China îl afișează în privința viitorului umanității, sugerând că, în esență, conducerea chineză adoptă o abordare pragmatică inspirată de realpolitik.

Costul uriaș al acestor măsuri indică faptul că, deși liderii chinezi promovează concepte optimiste precum „Comunitatea cu destin comun pentru omenire” și o „globalizare economică universal avantajoasă și incluzivă”, în realitate ei aderă la o viziune extrem de pesimistă asupra lumii în secolul XXI.

Autorii ruși consideră că aceste măsuri arată că China se pregătește, pe plan intern, pentru cel mai nefavorabil scenariu:

Ea se pregătește, cel puțin, pentru o criză militară și politică gravă, care ar putea merge până la ruperea tuturor legăturilor economice normale și la alunecarea către război. În cel mai rău caz, se pregătește pentru scenarii și mai sumbre.

În esență, ceea ce se întâmplă este că China observă în tăcere și învață din greșelile tuturor omologilor săi, în special ale Rusiei și Iranului, restructurându-și propriile politici interne și mecanismele de protecție pentru a evita tocmai tipul de capcane în care Rusia a căzut în Ucraina.

Despre ce „capcană” este vorba, mai exact? Un singur cuvânt este suficient: vulnerabilitatea.

China pare să își reorganizeze în mod activ infrastructura astfel încât să fie cât mai puțin expusă diverselor forme de război hibrid utilizate de Occident, fie ele de natură militară (cinetică), fie economică.

Cum procedează China?

Prin relocarea industriilor strategice către regiunile din interiorul țării, departe de coastă și de potențialele zone de conflict, tocmai pentru a evita situații similare celor observate în prezent în Rusia; prin consolidarea rețelei sale energetice naționale, din nou pentru a elimina vulnerabilitățile evidențiate pe fronturile rus și iranian; și prin multe alte măsuri.

Raportul rezumă astfel:

Aceste concluzii se bazează pe o serie de acțiuni documentate ale guvernului chinez, printre care:

• un program de relocare a industriilor strategice către regiunile din interiorul țării, pentru a crea o „zonă strategică din spatele frontului”;
• proiecte de amploare în domeniul apărării civile și al creșterii rezilienței infrastructurii urbane, inclusiv pe baza lecțiilor desprinse din operațiunea militară specială desfășurată de Rusia;
• măsuri pentru consolidarea rezilienței sistemului energetic național;
• modificarea legislației naționale pentru clarificarea condițiilor serviciului militar și pentru acordarea unui sprijin rapid familiilor militarilor și membrilor forțelor de ordine căzuți la datorie;
• constituirea, în regim de urgență, a unor rezerve de alimente și materii prime.

Autorii prezintă în detaliu și măsurile concrete adoptate de autoritățile chineze de la începutul operațiunii militare speciale a Rusiei. Printre acestea se numără consolidarea accelerată a posturilor de comandă, precum și epurări în cadrul forțelor armate, în urma unor inspecții care au scos la iveală deficiențe logistice.

Măsurile luate de China nu indică neapărat intenția de a declanșa un conflict militar de mare amploare. Totuși, ele arată clar că liderii chinezi consideră un astfel de conflict drept foarte probabil sau chiar inevitabil spre sfârșitul anilor 2020 ori la începutul anilor 2030.

Potrivit raportului, scenariile avute în vedere variază de la sancțiuni economice severe și o blocadă navală până la un război de amploare, însoțit de atacuri cu rachete asupra unor orașe chineze.

Pregătirea pentru un asemenea scenariu extrem pare să se afle în centrul planificării militare a Chinei, precum și al politicii sale externe și interne. Aceste pregătiri sunt însoțite de o consolidare accelerată a forțelor nucleare strategice și de întărirea structurilor de comandă.

În paralel, în 2023, China a desfășurat o amplă campanie de epurări în cadrul forțelor armate, al aparatului responsabil de politica externă și al structurilor de mobilizare, inclusiv la Ministerul Gestionării Situațiilor de Urgență, la Biroul Național al Rezervelor de Cereale și în cadrul China Grain Reserves Corporation (în prezent China Grain Reserves Group).

Unele dintre aceste măsuri au fost adoptate în urma unor inspecții privind stocurile strategice și starea infrastructurii de mobilizare. De exemplu, mai mulți înalți responsabili ai Companiei Chineze pentru Rezervele de Cereale au fost trimiși în judecată.

Unul dintre aspectele esențiale evidențiate în raport este relocarea unor companii și industrii importante către ceea ce este numit „zona strategică din interiorul țării” (strategic hinterland), un termen introdus recent de președintele Xi Jinping, după cum subliniază articolul:

„Termenul „zonă strategică din interiorul țării” (战略腹地) a fost introdus oficial de președintele Xi Jinping în timpul unei vizite de inspecție în provincia Sichuan, în iulie 2023. Xi a subliniat că provincia reprezintă o „zonă strategică din interiorul țării” datorită „poziției sale unice și importante în dezvoltarea națională și în Strategia de Dezvoltare a Marelui Vest”. Acest statut implică numeroase responsabilități pentru provincie, inclusiv garantarea securității producției, a lanțurilor de aprovizionare, a energiei și a alimentației (Xinhua, 2023a). Regiunile Sichuan și Chongqing au drept misiune principală constituirea unei rezerve strategice naționale de resurse și capacități industriale”.

Mai jos pot fi observate provinciile Sichuan și Chongqing, situate la aproape 1.000 km de litoral, o distanță doar puțin mai mică decât cei aproximativ 1.200 km care separă zona strategică a Munților Ural din Rusia — unde sunt amplasate întreprinderi esențiale, precum Uralvagonzavod — de frontul din Ucraina.

Însă una dintre schimbările fundamentale care definesc viziunea lui Xi Jinping este legătura pe care acesta o stabilește între „zona strategică din interiorul țării” și conceptul unei dezvoltări civile cu dublă utilizare (civilă și militară) pentru regiunile selectate.

Întreaga inițiativă a fost comparată cu celebrul proiect chinez al „Celui de-Al Treilea Front” din anii 1960, care urmărea, la rândul său, dezvoltarea capacităților industriale în interiorul țării, după principiul: „aproape de munți, dispersat și ascuns”.

Totuși, proiectul Celui de-Al Treilea Front a fost implementat în grabă și într-o manieră dezorganizată, ceea ce a generat numeroase ineficiențe și a făcut dificilă integrarea infrastructurii și a industriei. Noua versiune propusă de Xi pare mult mai ambițioasă: transformarea acestor regiuni din interiorul țării în adevărate baze strategice și poli de dezvoltare economică de înaltă calitate, destinați în primul rând economiei civile.

Strategia actuală se deosebește de cea a Celui de-Al Treilea Front, concepută exclusiv în scopuri defensive, prin obiectivul de a integra securitatea cu o dezvoltare economică de înaltă calitate. Rezervele strategice trebuie să fie „active”, nu doar stocuri pasive, ci adevărați poli de creștere pentru ceea ce autoritățile chineze numesc „noi forțe productive de înaltă calitate”. În timp de pace, aceste regiuni trebuie să genereze inovație și să participe pe deplin la concurența de pe piață.

În cadrul sesiunii plenare din iulie 2024, Partidul Comunist Chinez a reafirmat importanța acestei inițiative, identificând mai multe sectoare-cheie care urmează să fie dezvoltate în cadrul acestei strategii de consolidare a „spatelui strategic” al țării.

…care menționa, pentru prima dată, necesitatea de a „constitui o zonă strategică națională în interiorul țării și o capacitate de repliere pentru industriile-cheie” (Xinhua, 2024b).

Această formulare, devenită între timp consacrată, desemnează consolidarea securității lanțurilor de producție și de distribuție, crearea unui sistem de evaluare și prevenire a riscurilor, relocarea industriilor strategice în centrul teritoriului național pentru a le asigura reziliența și dezvoltarea rezervelor naționale de resurse.

Printre industriile considerate strategice se numără producția de circuite integrate (semiconductori), echipamente medicale, utilaje industriale și mașini-unelte, software de bază și industrial, precum și materiale avansate (ibid.).

Rezoluția celei de-a Treia Sesiuni Plenare a generat, de asemenea, o amplă dezbatere în mediul academic chinez cu privire la semnificația expresiei „zonă strategică din interiorul țării”. Este semnificativ faptul că discuțiile s-au concentrat în principal pe comparațiile cu programul Celui de-Al Treilea Front din anii 1960–1970, un vast proiect de relocare în interiorul țării a industriei de apărare și a altor sectoare strategice.

Deși accentul este pus pe crearea unor capacități economice redundante în interiorul țării, raportul arată că autoritățile chineze au lăsat clar de înțeles că obiectivul militar rămâne prioritar.

Cu toate acestea, în pofida accentului pus pe eficiența economică, analiza academică a conceptului de „zonă strategică din interiorul țării” evidențiază clar rolul acesteia ca bază din spatele frontului, în sens militar. Provincia Sichuan este descrisă drept o „zonă strategică profundă din spatele frontului pentru securitatea națională” (国家战略安全大后方).

https://reseauinternational.net/le-nouveau-troisieme-front-la-chine-reorganise-discretement-son-pays-en-vue-de-la-guerre/