Politica externă a UE, dreptul de veto și deficitul democratic

România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de ...

Citește tot articolul

Social

Hipsterdemocraţia

Frumoasele manifestări ale spiritului individual descătuşat de dimocrasi. Mii de ani de totalitarism am fost închistaţi şi obligaţi să nu ...

Află mai multe
Cultural

Mesaje din Sirius ...

Timp de peste un deceniu, adică între 16 septembrie 1945, când Mircea Eliade soseşte la Paris, şi 15 decembrie 1957, anul în care debarcă de ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

De la trădarea individuală la trădarea instituționalizată

Trădarea individualizată este o alegere. E urmarea îndepărtării interesate de țara ta, de neamul tău. Te convertești, ca trădător, spre un altul, ipotetic, care ți-a ispitit ființa. Și ți-ai pierdut-o, pentru că niciodată celălalt ipotetic nu te va primi la el. Va rămâne ceea ce este, un aproapele ipotetic, un stăpân, iar tu, sluga lui. Trădarea instituționalizată se produce atunci când mediocritatea ...

Klaus Iohannis premier?

Ar fi una dintre variantele posibile care îi înnegurează lui Victor Ponta planurile vesele de a zburda cu tovarăşii săi roşii, cafenii şi negri, sub forma unui nou guvern , prin Românica noastră cea de toate zilele. Este de fapt, una dintre piedicile, şi nu lipsită de loc de importanţă, pentru care unsul lui Voiculescu cu toate alifiile ezită să rupă USL-ul. Căci, spune, mafiota prudenţă, dacă pică tot jocul? Dacă nu mai este EL preşedinte? Dacă nu mai pică pleaşca ...

Geopolitică, geografie sacră, geofilosofie

După o definiţie generală, care încearcă să le sintetizeze pe cele date de diferiţi oameni de stiinţă, geopolitica poate fi considerată drept „studiul relaţiilor internaţionale din perspectivă spaţială şi geografică, unde este luată în considerare influenţa factorilor geografici asupra politicii externe a statelor şi rivalităţile de putere asupra teritoriilor aflate între două sau mai multe state, sau între diverse grupuri politice şi mişcări ...

Ce-l face mare pe Traian Băsescu?

În ultimii ani, ideea de propagandă a fost asociată exclusiv cu „propaganda băsistă”. Oricine nu se ralia la înjurăturile la adresa lui Traian Băsescu era declarat duşman al poporului, trădător, securist, sau, şi mai rău, pupin...ist! În subconştient, publicul era preparat să primească mesajul subliminal că Băsescu nu ar fi capabil să se descurce în arena cu lei a politicii decât însoţit de un uriaş aparat de propagandă (unul nu la vedere, ci strecurat în ...

Mesaje din Sirius (XXVIII) Faust, Faustus, Jivago şi Michiduţă

Voi începe cu sfârşitul, afirmând că, în spaţiul mistic al Estului, spiritul faustic nu-i tocmai încercare tragică dar lucidă de echilibrare sufletească, de regăsire de sine, de depăşire a limitelor. E mai mult coliziune între două culturi. (Deşi ar fi interesant, nu mă voi referi aici la rădăcinile renascentiste ale lui Faust – tânăr vital, aspirând să clatine temeliile lumii, vrând s-o cunoască altfel decât ...

Klaus Werner Iohannis. Cine este şi ce vrea?

Cine este Klaus Werner Iohannis? După o perioadă de relativă uitare şi puţină vizibilitate naţională, pregătit, probabil, ca o lovitură/contralovitură pentru un moment tulbure din USL de genul celui cu formarea USD (care arată intenţia clară a PSD-ului de a se debarasa de PNL prin crearea categoriei de „parteneri pe care îi preferăm”, sau de nivelul 1, respectiv PC şi UNPR, şi a categoriei „măi băieţi, da’ voi nu aveţi vreo treabă pe acasă”, deci de nivelul ...

Cărţile Estului (XI) Péter Nádas şi dificultatea autenticităţii

Atât viaţa lui Péter Nádas, cât şi opera sa cu tentă autobiografică pot părea contrafaceri. Omul cochetează cu sinuciderea, iar scriitorul e mereu aspirant, mereu nemulţumit că ceea ce scrie nu-l reprezintă, atacă viaţa din lateralele posibilului, sfidând mereu constrângerile sau, poate, simulând sfidarea, practicând meserii colaterale scrisului  (fotoreporter, jurnalist), mereu în pragul cedării. Pe de altă parte, nu ...

Vânători, brokeri şi lupi

Pe mijlocul cărării unde mă plimb în fiecare dimineață, printre pini și frunze uscate, e sânge proaspăt. Ridic ochii și urmăresc dâra de crengi rupte și pământ proaspăt răscolit care se pierde adânc în pădure, acolo unde nu intră nicio rază de soare. Mă opresc, buimacă. Nu pot să trec pe deasupra, nici pe de lături. Cărarea e prea îngustă și nu e destul loc pentru pașii mei și ai morții. Simt stomacul suindu-mi spre piept ...

Arhivă