Politica externă a UE, dreptul de veto și deficitul democratic

România a anunțat, prin gura unor oficiali mai mult sau mai puțini legitimi, că acceptă renunțarea la dreptul de veto în materia politicii externe comune a UE, așa cum dorește Comisia Europeană, susținută de încă zece state membre (deocamdată). Știrea a aprins o mare și nervoasă dezbatere în România. Aceasta a trecut peste câteva întrebări prealabile absolut necesare: Are UE o politică externă și de securitate comună? Cum se poate modifica procedura de adoptare a deciziilor referitoare la această politică? Cine poate angaja România într-un asemenea demers de ...

Citește tot articolul

Social

Mesaje din Sirius (XLXV) ...

Încă de la apariţia, în Germania învinsă în Primul Război Mondial, a cărţii Der Untergang des Abenlandes (1918;1922), tradusă în ...

Află mai multe
Cultural

CĂRŢILE ESTULUI (XXII) ...

Unele reacţii stârnite de acordarea premiului Nobel pentru literatură scriitorului chinez Mo Yan, în 2012, seamănă mult cu cele de după ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Primatul Ortodoxiei Românești

După părerea mea –  umilă, firește, Ortodoxia este azi amenințată și de pretențiile nejustificate ale Bisericii Ruse de a se invita singură în fruntea Bisericilor Ortodoxe Auto-cefale! Patriarhul Rusiei dă semne că s-ar vrea cel puțin egalul Papei, ca reprezentant al Ortodoxiei, un fel de primus inter pares printre patriarhii ortodocși, capabil să declanșeze o resurecție morală și spirituală a întregii creștinătăți. Cum nevoia de o asemenea resuscitare ține de ...

Junichiro Koizumi şi marea deşteptare a Japoniei

Nota red. Acesta este, după ştiinţa noastră, primul text care apare în limba română semnat de celebrul şi misteriosul geopolitician mistic francez de origine română. Deşi textul, aşa cum cititorul va observa, nu este foarte actual, îl publicăm pentru valoarea sa paradigmatică.   S-a închis, aşadar, aparent definitiv peste noi formidabila capcană planetară întinsă de conspiraţia mondială a Statelor Unite şi a ceea ce se află, în umbră, în spatele lor, ...

Cărţile Estului (XX) Cântecul de sirenă al utopiei

În schiţa autobiografică Un autoportret, care prefaţează ediţia americană din 1990 a volumului Melancolia renaşterii, György Konrád iese din spatele personajelor printre care cititorii ar putea bănui că se ascunde şi se prezintă pe un ton detaşat, la persoana a III-a, păstrând totuşi o umbră de mister în ambiguitatea iniţialei K. –  de la Konrád, desigur, dar şi, în opinia unor comentatori, posibilă aluzie la personajul kafkian: „K. are 57 de ani, este romancier ...

Hipsterdemocraţia

Frumoasele manifestări ale spiritului individual descătuşat de dimocrasi. Mii de ani de totalitarism am fost închistaţi şi obligaţi să nu fim noi înşine, să ne conformăm plictisitoarelor norme ale societăţii, să scriem ca Dostoievski, să compunem ca Beethoven. Sau măcar să îi citim şi ascultăm, ceea ce e opresiv şi rasist. Bine că acum este Hollywoodul şi industria muzicală să ne înveţe cum să fim diferiţi şi open-minded. Tineri frumoşi... şi ...

Moldovenism şi tradiţionalism

Poate fi definit “moldovenismul” de către un grup de birocraţi bătrâni comunişti? Dacă nu, atunci cum ar trebui să fie definit? Este “moldovenismul” cu adevărat opus “românismului”? Dacă nu, atunci nu ar trebui ca realele valori moldoveneşti să fie recuperate? Adevăratele valori moldoveneşti, aşa cum le definim aici, sunt de tip românesc premodern, de la Vodă până la ţăran, pe care Eminescu le-a apreciat mai presus de tipul modern liberal. În acest context, ...

Înapoi, în istorie

Fukuyama credea acum 20 de ani că s-a terminat cu istoria, în sensul sfârșitului marilor tendințe evolutive. Umanitatea atinsese maximul evolutiv. Chiar dacă tocmai începea dureroasa tranziție în Est, Orientul Mijlociu începea să fiarbă, sensul era același: toată planeta convergea către sfârșitul marilor ideologii, odată cu triumful progresului (liberalismului: economia de piață și democrația). Chiar și cu sincopa terorismului din 2001, Fukuyama avea dreptate, ...

Mesaje din Sirius (XLVII) Grimasa cinică a profesorului Lucian Boia (II)

Când n-ai mituri, le inventezi: ziua Recunoştinţei, spectacolul curcanului lăsat în viaţă de preşedintele Americii etc. deşi, din elementar scrupul moral, s-ar fi putut pune în scenă şi ceva care să amintească de băştinaşii „încarceraţi” în rezervaţii. Când ai prea multe, faci o selecţie, fixând ca reper esenţial mitul fondator. E suficient, de pildă, ca evreii să se considere poporul ales („dacă un singur moment în evoluţia lor evreii erau lipsiţi de furia ...

Arhivă