SUA are două șanse să iasă din propria capcană ucraineană: fie învinge – ceea ce e evident imposibil, fie se lasă învinsă, ceea ce nu acceptă.
Pentru ca pacea din Alaska să se aștearnă peste frontul ucrainean, era nevoie ca războiul să se aprindă acasă.
Este inversul lui 11 septembrie, momentul „astral” al SUA, când „lupta împotriva terorismului” a împins marea putere americană în inima Eurasiei, de unde, încă din vremea lui Biden, se tot retrage.
Azi a venit vremea aliniamentului european.
Faptul că Pentagonul se numește mai nou Minister de Război nu mai înșală pe nimeni. SUA nu mai pot purta războaie de amploare – iar acest lucru este clar exprimat în noua orientare a respectivului minister, care vorbește deschis despre concentrarea pe provocările domestice, adică acasă și cel mult în Emisfera Vestică.
Ultimele două atentate, cel împotriva tinerei ucrainence, executat de un negru, și cel împotriva lui Charlie Kirk, executat de un necunoscut, dar cu gloanțe „globaliste”, arată că SUA au nevoie mai mult ca oricând să ia o pauză geopolitică.
Programul de concentrare pe criza internă (mobilizarea Gărzii Republicane în orașe etc.) are o justificare perfectă. Nimeni nu mai e în siguranță, de la o anonimă din metrou până la amicul familiei prezidențiale.
Sic transit goria mundi…
