Pe 11 august 2025, Departamentul Apărării al SUA a publicat raportul anual privind libertatea de navigație (FON) pentru 2024, identificând China drept principala țintă dintre 11 țări sau regiuni, ținta cu cele mai multe revendicări „contestate” și singura națiune dispusă să răspundă provocărilor din multiple zone maritime.
Acestea includ patru contestații la adresa a ceea ce Departamentul de Stat al SUA a numit „pretenții maritime excesive” ale Chinei continentale, cum ar fi solicitarea unei autorizații prealabile pentru trecerea inofensivă a navelor militare străine în marea teritorială, pe liniile de bază și conform drepturilor istorice din Marea Chinei de Sud, precum și restricțiile din Zona de Identificare a Apărării Aeriene (ADIZ) din Marea Chinei de Est.
Beijingul a reacționat imediat. Un raport chinez publicat în ultimele zile demonstrează că „libertatea de navigație” a SUA conține multe elemente ale așa-numitului drept internațional cutumiar, bazate pe concepte create de SUA și norme autoimpuse, care sunt incompatibile cu dreptul internațional și cu practicile multor țări. Raportul, intitulat „O evaluare juridică a libertății de navigație a SUA”, publicat de Institutul Chinez pentru Afaceri Marine din cadrul Ministerului Resurselor Naturale, a examinat pozițiile și acțiunile juridice ale SUA privind libertatea de navigație, sintetizând afirmațiile, caracteristicile și implicațiile din perspectiva Washingtonului.
Raportul concluzionează că „libertatea de navigație a SUA nu are nicio bază în dreptul internațional și distorsionează grav interpretarea și dezvoltarea dreptului internațional”, a declarat Xu Heyun, director adjunct al Institutului Chinez pentru Afaceri Marine [1]. „Aceasta perpetuează logica «diplomației canonierelor» și reflectă practica obișnuită a SUA de a folosi forța militară pentru a face presiuni asupra altor țări”, a spus el, adăugând că așa-numita libertate servește intereselor naționale și strategiei geopolitice a SUA, amenință pacea și stabilitatea regională și perturbă ordinea maritimă internațională.
Zhang Haiwen, cercetător la Institut și evaluator principal al raportului, a confirmat că libertatea de navigație a SUA conține elemente flagrant ilegale: „În procesul de dezvoltare a propriului concept de «libertate de navigație», Statele Unite au încălcat cerințele fundamentale ale dreptului internațional pentru interpretarea cu bună-credință a tratatelor și a dreptului internațional cutumiar.” Zhang a subliniat că Statele Unite au abuzat de statutul lor de țară neparte la Convenția ONU privind dreptul mării și au profitat de așa-numitul drept cutumiar prin aplicarea selectivă a normelor tratatelor, subminând astfel integritatea Convenției ONU privind dreptul mării. Această convenție, concepută pentru a echilibra interesele diferitelor state de coastă, impune acceptarea tuturor prevederilor ca un „pachet unic”, fără a lăsa loc pentru alegeri selective sau egoiste.
Statele Unite evită să adere la UNCLOS pentru a putea impune interpretări unilaterale asupra anumitor părți ale convenției. De exemplu, Statele Unite încearcă să aplice conceptul de libertate de navigație în marea liberă, în cadrul unei zone economice exclusive, pentru a desfășura activități militare, menținându-și astfel propriile interese hegemonice.
Huang Ying, profesor asociat la Universitatea de Studii Străine din Tianjin, a subliniat acest concept: „Atunci când identifică și interpretează regimurile maritime, Statele Unite nu precupețesc niciun efort pentru a-și extinde propriile drepturi și libertăți prin așa-numitul drept internațional cutumiar, care în realitate nu există.” Raportul subliniază că Statele Unite au inventat mai multe „concepte juridice”, cum ar fi cel de „ape internaționale”, care nu are nicio bază în dreptul maritim contemporan, și așa-numitul „coridor de larg”, care este folosit pentru a slăbi jurisdicția statelor de coastă asupra unor zone precum Strâmtoarea Taiwan. Raportul evidențiază, de asemenea, dublul standard adânc înrădăcinat al Statelor Unite. Avioanele militare americane insistă să se bucure de „libertatea de survol” în zonele de identificare a apărării aeriene (ADIZ) ale altor țări, etichetând în același timp acțiuni similare ale aeronavelor militare ale țărilor nealiate drept „amenințări”.
De exemplu, în timp ce Statele Unite subliniază „libertatea de survolare” pentru propriile aeronave militare și contestă în mod repetat ADIZ-ul Chinei în Marea Chinei de Est, inclusiv în mai multe cazuri de tranzitare a strâmtorii Taiwan de către aeronave militare, acestea descriu simultan activitățile de rutină ale aeronavelor militare chineze în spațiul aerian internațional din cadrul ADIZ-urilor Statelor Unite, Japoniei și Coreei de Sud drept „intruziuni” sau „provocări”. Standardele duble ale Statelor Unite în ceea ce privește problemele legate de ADIZ sunt în mod clar în contradicție cu angajamentul lor proclamat de a susține „libertatea de navigație”.
În ciuda afirmațiilor SUA conform cărora „operațiunile sale de libertate de navigație” în Marea Chinei de Sud nu vizează nicio țară anume, statisticile arată că China a fost ținta principală în ultimul deceniu. Statele Unite au continuat să interfereze frecvent și ilegal în spațiul maritim și aerian aflat sub suveranitatea chineză, fără autorizație. Un raport nefinal privind activitățile militare americane în Marea Chinei de Sud în 2024, publicat de think tank-ul chinez South China Sea Strategic Situation Probing Initiative, a arătat că armata americană a continuat să își consolideze descurajarea militară împotriva Chinei anul trecut, menținând operațiuni de mare intensitate în Marea Chinei de Sud și în zonele înconjurătoare. Acestea au inclus recunoaștere la împrejurimi și tranzite prin strâmtoarea Taiwan. În special, aeronavele mari de recunoaștere americane au efectuat aproximativ 1.000 de zboruri de recunoaștere la împrejurimi, o creștere semnificativă față de 2023, se arată în raport.
În cea mai recentă intruziune, pe 13 august 2025, distrugătorul american USS Higgins (în imagine) a intrat ilegal în apele teritoriale ale insulei chineze Huangyan fără aprobarea guvernului de la Beijing. Forțele navale din cadrul Comandamentului Teatrului de Operațiuni Sudic al Armatei Populare de Eliberare au răspuns rapid, organizând forțe pentru a urmări, monitoriza și respinge nava de război, în conformitate cu legile și reglementările țării.
În luna mai a anului trecut, secretarul Apărării Pete Hegseth (care a vizitat Filipinele în iulie) a emis o declarație comună cu miniștrii apărării din Japonia, Australia și Filipine, condamnând „acțiunile destabilizatoare ale Chinei în Marea Chinei de Est (ECS) și Marea Chinei de Sud (SCS) și orice încercări unilaterale de a schimba status quo-ul prin forță sau coerciție”.
Statele Unite au anunțat oficial, de asemenea, intenția lor de a finanța și construi o bază navală pentru bărci rapide pe coasta de vest a insulei filipineze Palawan, un paradis natural, în special pentru a contracara activitățile Beijingului în Marea Chinei de Sud: un proiect care se așteaptă să fie operațional în 2026.
Notă:
[1] Li Menghan, „Libertatea de navigație” a SUA nu are temei, „China Daily”, 26 august 2025.
Trad. C. Pantelimon
