Agitația în jurul alegerilor din Moldova e lipsită de fundament.
Moldovenismul a fost până ieri coproducția germano-rusă cu care cele două puteri au marcat teritoriul Moldovei. O coproducție care a pus în umbră puterea americană și a frustrat unionismul românesc, atlantofil, gen Băsescu.
Azi nu mai avem moldovenism, ci europenism. De data aceasta, în rolurile principale sunt „pro-rușii” și „pro-europenii”; dincolo de cei din urmă se zărește mai ales Parisul, dar și micul Paris de pe Dâmbovița!
Factorul american, vag amintit de AUR, bate în retragere. Aurismul se salvează, însă, prin Democrația Acasă. Toată lumea trebuie să fie mulțumită!
Europenii și rușii nu mai riscă o nouă Ucraină, de fapt, nici nu mai e posibilă, fiindcă SUA a văzut că dulăul ucrainean și-a rupt dinții și nu mai are energie să încerce cu pechinezul românesc sau cu dogul anti-german polonez.
Așadar, Europa va triumfa. Cu Renato Usatîi, la fel de european ca și Klaus Iohannis, Republica Moldova va da un „puternic semnal” etc.
România va trebui să accepte acest tren cu vagoane de clasa a doua și să devieze, pe cât se poate, traseul european al Moldovei pe la București.
În serialul acesta franco-rus, insistența cu care Pavel Durov e solicitat de serviciile secrete franceze nu lasă loc de îndoială… se filmează de mult!
