Exact ca după Primul război mondial, când bolșevicii ruși le-au promis americanilor „contractul secolului”, adică rezervele de petrol de la Baku descoperite de frații Nobel, și astfel Revoluția Bolșevică a reușit cu ajutorul finanțării marilor bănci americane, începând un ciclu de mai bine de o jumătate de secol de colaborare mascată, la fel și azi SUA este tentată de bogățiile Rusiei, pe care nu le mai poate obține ieftin, ca în epoca Elțîn, ci trebuie să facă anumite compromisuri. De exemplu, să slăbească presiunea NATO asupra Moscovei complet.
Apare însă o problemă în peisaj: Europa.
După primul război mondial, ceea ce azi numim Europa nu avea nevoie de o așa mare cantitate de resurse ca azi. Petrolul din fostul Imperiu Otoman era suficient pentru visele Angliei și Franței, România era pe locul patru la producția de petrol mondială (consumul mondial de petrol era infinit mai mic), nu se punea problema metalelor rare, fiindcă tehnologia nu ajunsese la acest grad de rafinare. Așadar, Europa, nu foarte încântată (conflicte mocnite au fost și atunci între Anglia și SUA) a putut să se resemneze.
De data aceasta, Europa se vede complet sau aproape complet ignorată în necesitățile sale energetice. Perspectiva unei duble „comenzi”, ruso-americane, a rezervelor mondiale de petrol, gaze și alte resurse, nu este deloc încurajatoare. După ce Europa a deviat de la parcursul atlantist în 2003 (al doilea război din Iraq), pentru a evita ca SUA să devină singurul jandarm al petrolului mediu-oriental, acum ea este pusă în fața unei duble bariere, ruso-americane.
China are mai puțin de suferit, fiindcă aprovizionarea pe flancul estic al Eurasiei este mai sigură. Europa este însă complet blocată.
În aceste condiții, europenii nu vor ceda, probabil, ușor, în chestiunea ucraineană. Alternativa firească, aceea de a se fi asigurat de resursele Rusiei folosind calea diplomației, a fost pierdută în fața vitezei cu care SUA a avansat în negocierile cu Moscova.
Viitorul e simplu: fie va reveni la relații normale cu Rusia și se va insera pe lângă interesele americane în zona resurselor minerale, fie va trebui să plătească o taxă „partenerului” american sau „dușmanului” rus pentru a avea acces la aceste resurse.
De aici înainte, europenii și americanii nu se vor mai întâlni zâmbind! Obligatoriu, în aceste condiții, este ca Europa să aibă definitiv de partea sa China!
