Editoriale culturale, politice, recenzii
Să ne imaginăm că proiectul minier Roşia Montană va porni şi că legea specială pregătită de Victor Ponta pentru Gold Corporation, cea care prevede exproprieri în interes privat asimilat cu cel public şi naţional, va trece de Parlament. Corporaţia va…
Citeste mai mult
Aţi simţit cât de mult a evoluat cuvântul „pragmatic” în ultimii ani? Evoluţia lui nu e încă înregistrată de dicţionare, dar inefabilul vorbirii curente o scoate în relief, ca pe o efigie nepieritoare. Şi înţelesul nou nu poate să scape…
Citeste mai mult
Ecourile suspendării lui Traian Băsescu nu s-au stins şi nu se vor stinge prea repede. Cu atât mai mult cu cât, departe de a se resemna, pe modelul lui Emil Constantinescu, Traian Băsescu e hotărât să continue să lupte politic…
Citeste mai mult
Învăţământul din România a devenit, trebuie s-o recunoaştem, o amintire. Poporul spaniol, spunea Ortega y Gasset în Spania nevertebrată, este acum „norul de praf care stăruie după ce pe marele drum istoric a trecut în galop un mare popor…” România…
Citeste mai mult
Cu articolul despre „Capsomani, ciocănari, căpşunari şi ţigani”, d-l Grigore Traian Pop a atins un punct nevralgic şi foarte serios al discuţiilor trecute, prezente şi desigur viitoare de la noi – problema calificărilor profesionale din România. Astăzi, la modul savant,…
Citeste mai mult
O încercare-ispită majoră a omului modern este aceea a raporturilor cu străinii, cu străinătatea, cu cei de alte neamuri. A fi deschis altuia înseamnă azi o virtute fără seamăn. Atât de mult accent pe ideea de deschidere trădează pur şi…
Citeste mai mult
Două gesturi care nu au aparent o legătură directă, două întâmplări care s-au petrecut zilele trecute în Franţa trag un semnal de alarmă în legătură cu starea morală a continentului nostru. La modă este să vorbim despre criza economică şi…
Citeste mai mult
Literatura sociologică şi economică despre raporturile muncii cu idealurile morale şi vocaţionale este destul de amplă. În ultima vreme pare că interesul pentru acest domeniu a crescut. Mulţi autori caută să redescopere sursele morale ale vieţii profesionale, într-o lume economică…
Citeste mai mult
Înainte de 1989 românii iubeau Europa. Atunci, sub eticheta de Occident, în care intra o bună doză de americanism. Occidentul, mai avansat tehnologic şi mai pragmatic, nu iubea România, dar avea tot interesul să lase să se creadă aşa ceva….
Citeste mai mult
Ne bucurăm să anunţăm cititorii noştri despre un eveniment cultural deosebit, original. Cunoscutul istoric al creştinismului timpuriu, traducător al Septuagintei, Cristian Bădiliţă, va vernisa în 5 iunie o expoziţie aparte la biblioteca Dinicu Golescu din Piteşti. Să fie într-un ceas bun!
Faţă de sentimentul irepresibil al descompunerii generalizate şi al paraliziei cvasicomplete în care ne găsim ca ţară, apare astăzi cu insistenţă întrebarea: de unde trebuie început pentru a reconstrui ceea ce s-a demolat şi a reporni ceea ce pare veşnic înţepenit?
Răspunsul la această întrebare vine întotdeauna pe câteva căi, niciuna, din păcate, îndreptăţită. Să le luăm pe rând.
În 1990, partidele româneşti apărute după seceta comunistă ca nişte ciuperci nefireşti au uitat o vreme ideea de la care trebuie să plece orice demers politic: ideea unei comunităţi organice (măcar în teorie) pe care trebuie s-o apere. Izolaţionismul lui Ceauşescu a fost urmat de o oikofobie (cu termenul filosofului conservator britanic Roger Scruton) din ce în ce mai marcată, adică de o spaimă a elitei de propria sa comunitate, de propriul său popor:
Folclorul autohton mai special spune cam aşa: Adrian Năstase a fost condamnat la dispariţie politică în 2003, când şeful CIA, venit să-şi ia în primire noua feudă (cu centrul în buricul Olteniei, la Deveselu, şi marginile nicăieri, ca universul lui…
Citeste mai mult
Neintrarea României în spaţiul Schengen nu înseamnă numai un refuz al celei mai mari cancelarii europene în faţa unuia dintre cele mai „neeuropene” state, ci mult mai mult. Cei mai mulţi comentatori ai acestui eşec anunţat au speculat graba unor…
Citeste mai mult