Întărâtați de „războiul civil european” (Ernst Nolte), varianta lui euro-atlantică, putem pierde ușor din vedere că, în fapt, asistăm la punerea sub semnul întrebării a modernității occidentale ca atare, nu doar a acelei americane sau europene.
Nu degeaba adversarii lumii noastre euro-atlantice sunt China, Rusia și, cu voia dvoastră, ultima pe listă, India, a cărei clasă de mijloc va deveni peste puțini ani cea mai mare din lume.
Dacă suntem atenți la semnele crizei, vedem simptome asemănătoare pe ambele maluri ale Atlanticului.
Până acum câteva decenii, era o dogmă a științelor sociale că în SUA socialismul nu are ce căuta (Werner Sombart). O țară mare, individualistă, liberală, în avânt.
Iată că SUA se confruntă cu cea mai ciudată formă de socialism, unul în care lupta de clasă se duce și cu arma luptei de rasă! Primarul celui mai reprezentativ oraș al Americii, Zohran Mamdani, este membru în Democratic Socialists of America, un partid socialist care nu seamănă deloc cu cele pe care europenii le afișau în anii 70, anii de glorie ai statului bunăstării. Mișcările de guerilă din Minnesota, lupta la baionetă dintre brigăzile roșii care apără drepturile imigranților și forțele federale erau greu de imaginat acum cinci decenii; la fel, în Europa, era greu să-ți imaginezi cartiere întregi din orașele Franței aproape paralizate de imigranții care, la a doua generație, au renunțat la ideea republicană!
Ce fac americanii pentru a depăși acest impas? Inventează oligarhia cultural-informațională. Republicanii care luptă împotriva socialismului, cei extremiști de tip Heritage Foundation, cred că socialismul începe imediat la stânga celebrei Ayn Rand! O universitate recent instituită, în Austin (UATX), este calibrată tocmai pentru acest discurs imperial-republican al capitalismului nestăpânit. Preoții noului cult? Niall Ferguson, Bari Weiss, Michael Lind (autoul cărții: „Vietnam, războiul necesar”). Promisiunea universității elitiste: anti-comunism, anti-socialism, politici identitare, anti-islamism. Sună foarte bine: se fac baricade, se pregătesc armatele războiului civil.
Criza care a lovit Occidentul nu este decât urmarea unei lungi, prea lungi coabitări cu modelul individualismului, în toate formele sale.
Nimic nu va pune capăt acestei lupte interne decât revenirea la concepția tradițională a adevărului ca viață comunitară, a împărtășirii, a comunității de viață (grecii o numeau koinonia).
În afara acestei lupte împtriva individualismului, pentru redescoperirea unui spirit comun, nu va exista liniște.
Asia tocmai de aceea este puternică, fiindcă nu a scos din sticlă duhul otrăvit al individualismului.
La începuturile străvechi ale modernității (sic), grecii au avertizat:
„Câtă vreme suntem împreună, spunem adevărul; dar atunci când spunem numai ce gândim ca indivizi, spunem ceea ce este fals” (Heraclit).
Ceea ce ne unește ne salvează (adevărul); înțelesurile individuale ne omoară.
De la început, modernitatea a vrut să ne salveze, sintetic vorbind, pe cale individuală, inventând diferite mijloace: economia, religia protestantă, liberalismul, democrația liberală, socialismul ca armă economică. Totul pus sub același semn al egoismului transplantat la nivel de masă.
Pentru a redeveni o lume, Occidentul are nevoie să-și nege rădăcina individualistă. Numai atunci va fi la nivelul Asiei și numai atunci va scăpa de spectrul autodistrugerii.
