După ce Insula britanică a dat semne că vrea să se (re)alăture Continentului (mișcare tectonică în geopolitica planetară), încheindu-și, practic, definitiv, cariera de putere maritimă, singura putere maritimă rămasă în fața masei Eurasiei este SUA.
În aceste condiții, Groenlanda va juca rolul pe care-l joacă acum nesigura și (pe viitor) „islamizata” Anglie, care, la pachet cu Franța, altă putere nucleară pe viitor islamizată, va reprezenta un „pericol” pentru SUA.
Bătălia pentru Groenlanda nu este numai pentru resursele sale, ci, mai ales, azi, pentru poziția strategică în fața Eurasiei. Care Eurasie, sub „conducerea înțeleaptă” a Chinei, a trecut deja de mult Atlanticul și amenință talasocrația americană din Venezuela, Mexic sau Brazilia.
În aceste condiții, Groenlanda este o „Cubă” uriașă întoarsă, un Taiwan depopulat, adică un loc de unde poate fi atacat continentul advers.
Europa, alături de Marea Britanie, se pare că a găsit suficiente resurse să se opună mai ferm doctrinei Brzezinski, varianta Donroe; SUA nu se mai pot baza, după 2022, pe Europa în atacarea Rusiei, Chinei, Iranului și, mai nou, Indiei, care intră pe aceleași aliniamente.
Nici Turcia nu mai este ce a fost.
În aceste condiții, americanii, care sunt amenințați cu „stop NATO”, adică cu plecarea din bazele din Europa, nu au decât varianta să încerce să se stabilizeze pe un teren semi-virgin, în Groenlanda.
Acolo e noul Pământ al Făgăduinței Geopolitice.
Așa trebuie să înțelegem insistențele lui J. D. Vance, care spunea că Groenlanda este critică pentru securitatea națională a SUA…
Anii ce vin vor arăta dacă acest pământ va fi al lor sau vor trebui măcar să-l împartă cu euro-asiaticii… așa cum deja o fac în Emisfera Vestică pe care și-o revendică în van, ei nemaifiind capabili să dezvolte o țară, darămite să organizeze un continent.
La nivel istoric, se petrece fenomenul inversat al frontierei americane din secolul XIX. Americanii s-au extins spre sud și vest în daua europenilor și rușilor pe continentul american.
Chinezii, rușii și, probabil, europenii, vor împinge frontiera Asiei spre Atlantic, obligând SUA să facă pasul înapoi.
Eurasia are ea nevoie de o doctrină Monroe adusă la zi, iar actuala criză a dreptului internațional (concept controversat în sine, niciodată aplicat și aplicabil) va aduce oportunități de natură juridico-filosofică nebănuite.
Conjuncția Asia-Europa e abia la început, dar cutremurul e total.
Din punct de vedere geopolitic, Europa trebuie să se deschidă obligatoriu spre Rusia și China. La rândul lor, cele două trebuie să ducă la bun sfârșit procesul de integrare a Atlanticului în masa Eurasiei. În acel moment, SUA se vor afla captive pe continentul european.
Desigur, din motive de statut, nu vor aștepta acel moment; americanii vor rupe ei înainte alianța care, după 2022, nu mai are niciun sens practic, așa cum, după 1989, nu mai avea unul teoretic.
Vom vedea…
