În mod normal, Donald Trump ar fi trebuit să fie părintele și garantul unei mișcări „woke” americane. Deoarece orice mișcare de trezire presupune întoarcerea la o stare anterioară, teoretic și principial superioară, woke-ismul ar fi trebuit să fie biciul cu care Trump ar fi fost obligat să lovească societatea adormită a concetățenilor săi.
Invers, MAGA, a cărei țintă este „măreția”, putea fi programul unei mișcări de masă, democratice și progresiste.
Deoarece, însă, America este ideal-tipul societății moderne, pragmatice, în care s-a experimentat pe viu, istoric, inversarea principială a lumii („O utopie realizată”, zicea Baudrillard), avem o stare de lucruri complet răsturnată.
Pentru a se realiza ca proiect pragmatic și pragmatist, America a fost obligată să nege anterioritatea și superioritatea principiilor spirituale și tradiționale, adoptând calea mult mai directă și mai facilă a realizării mundane. Dar, în acest fel, America a fost mereu și mereu o formă fără fond, de care noi nu ne-am dat seama, dar care era evidentă la o analiză corectă, bazată pe principiile tradiționale.
Pentru America, a se întoarce la Tradiție, înseamnă, nu așa cum ne-am imagina, a se spiritualiza, ci a deveni din nou Mare. Nu cumva suntem într-un cerc vicios?
Prin Partidul Democrat, SUA se „lățește” antitradițional în sensul masificării și deconstrucției moderniste.
Prin Partidul Republican, SUA redevine ceea ce era la început, adică începutul ideii masificatoare, cu fundament democratic și pragmatist.
Ce concluzie putem trage de aici?
SUA se află, cu ambele versante ale tradiției (?) ei politice, la capăt de drum.
Neavând o cultură tradițională, ea nu se poate, de fapt, „trezi”, niciodată.
O Renaștere americană este o împietrire.
O Renaștere Europeană, deși improbabilă, are șansa acelei reminiscențe culturale de care Europa încă mai beneficiază, ici și colo.
Religia și Cultura sunt cei doi termeni pe care îi invocăm azi.
Dintre ei, din punct de vedere politic, doar Cultura poate avea urmări benefice. În sensul lui Carl Schmitt, Cultura este acea unitate etnico-spirituală care nu a fost încă dizolvată de individualismul pragmatic american. Ea face posibilă democrația; SUA s-au aflat mereu, din acest punct de vedere, în tabăra oligarhiei pure.
Religia, așa cum apare azi, nu mai joacă decât un rol fizic în lumea occidentală. De forțe fizice, însă, lumea modernă, nu mai are nevoie, pe cât se pare…
E vremea forțelor tradiționale, oriunde ar fi ele…
