Războiul din Iran este „avantajat”de faptul că a început după cel din Ucraina. În ce sens?
Am văzut toți că războiul din Ucraina a fost tratat în presa internațională (în special anglo-saxonă) ca fiind de natură morală: just dinspre Ucraina, injust dinspre Rusia.
Dar, în acest moment, războiul din Iran a fost greu să mai fie „just”-ificat de conceptul acesta „discriminatoriu” de război (Carl Schmitt).
În 1937 deja, Carl Schmitt, marele jurist german, operând asupra literaturii anglo-saxone și franceze care justifica noul concept al războiului de tip „Societatea Națiunilor” a observat un fenomen interesant: tendința teoreticienilor americani și englezi de a reveni la un concept premodern de război, anume „războiul just și injust”, drept și nedrept.
Un sistem juridic format însă din state teoretic egale nu se poate plia pe acest concept discriminatoriu al războiului.
Un sistem în care există război just sau injust reprezintă un alt sistem juridic decât cel în care avem un război pur și simplu. Cele două concepte sunt dferite și nu pot fi asimilate aceluiași sistem juridic. Sunt, de fapt, două tipuri de războaie!
Fie admitem că statele sunt egal îndreptățile să facă războaie sau să se apere (și să rămână neutre, în consecință), deci avem un anumit concept juridic al războiului, fie nu admitem așa ceva și facem o discriminare împărțind războaiele în unele drepte și altele nedrepte – eliminând și posibilitatea neutralității, căci față de un război nedrept nu poți rămâne neutru, la fel ca și față de unul drept. În plus, cel care „se apără” în fața unui atac „just” se află, cumva, în ilegalitate…
De aceea Ucraina ne-a vrut pe toți alături de ea, fără posibilitatea de a fi neutri, și tot de aceea SUA au cerut acum ca „lumea” să intervină în Ormuz (deși justificarea morală a acestui război cu Iranul a fost mult diminuată de condițiile reale ale desfășurării operațiunii), apelând tot la conceptul moral al unui război drept împotriva Iranului…
Trebuie să revenim, însă, și să spunem că un sistem juridic care împarte războiul în just și nejust nu este unul unitar. Avem două concepte diferite de războaie, nu unul singur!
Invers, dacă admitem că statele au dreptul să facă război (așa cum fac, după cum se vede), avem un sistem juridic coerent, cu un singur concept al războiului și care se aplică egal tuturor, fără discriminare.
Trebuie să ne hotărâm, fie aplicăm războiului conotații morale, dar ieșim din logica relațiilor internaționale moderne (și mergem la Grotius sau Em. de Vattel, secolul XVIII), fie respingem discriminarea în conceptul războiului și atunci admitem și neutralitatea și egalitatea statelor unele față de altele. Pentru coerența logică și juridică a sistemului internațional, ultima variată este evident singura posibilă!
Iată un fragment din scrierea lui Carl Schmitt („Trecerea la conceptul discriminatoriu al războiului” – 1937):
„Conceptul de război care a predominat până astăzi permite, prin nediscriminare și prin importanța acordată parității între ambele părți implicate, ca un conflict armat reciproc să fie recunoscut legal ca un concept juridic unitar. Presupunerea unui astfel de sistem este neextinderea acestuia la state terțe, cu alte cuvinte, renunțarea la o distincție juridică între războaie juste și injuste valabilă pentru statele terțe. De îndată ce se ia o decizie privind legalitatea sau ilegalitatea războaielor sau permisibilitatea lor aplicabilă și părților terțe, unitatea conceptului de război se destramă, lăsând în urmă, pe de o parte, războiul just permis de dreptul internațional și, pe de altă parte, „războiul” injust și nepermis. Aceste două concepte reprezintă, de fapt, două războaie, fiecare având un înțeles complet diferit și contrar și, prin urmare, nu pot fi descrise cu același termen – „război” – ca și contraparte una a celeilalte. Justiția și injustiția nu pot fi legate juridic de același concept.” (p. 66)
