I
Războiul împotriva poporului român are dimensiune istorică.
Acum este o fază nouă, extrem de primejdioasă prin complexitate. E un război holotropic.
Ștergerea memoriei, în toate câmpurile, este combinată cu tehnicile ponegririi neamului romanesc și cu distrugerea ruinătoare a țării, toate pe fondul instaurării regimului neofanariot în care fiscalitatea e totul și economia care produce bunăstare e nimic.
Populația este educată să accepte că singura soluție este consumul din substanța economiei naționale (politica înstrăinării unor active strategice) etc.
Dintre toate, operațiunea cea mai riscantă (primejdioasă) este împingerea României pe o a treia cale, a economiei fanariote, care îndepărtează România de Europa, de capitalismul producător de civilizație națională și de bunăstare.
Acest război holotropic îmbracă la vedere formula războiului cu statuile și impotriva canonizării neomartirilor români.
Este războiul împotriva eroilor și a sfinților români, a cerului romanesc (ruperea vremelniciei de veșnicia acestui neam ca să se risipească și să se șteargă numele de român din calendarul popoarelor).
* * *
Cu privire la Nichifor Crainic, problema reală și imperativă este sincronizarea oricărui manual (oricărei programe) cu adevărul și deopotrivă cu respectul pentru toate popoarele și pentru valorile lor perene. Opera lui Nichifor Crainic face parte din clasa valorilor perene.
Oricine-i falsifică profilul se dezonorează și cade din demnitatea unei culturi și din cultul adevărului.
Aflu ca se croiesc și alte tehnici ale minciunii și falsificării în numele acelorași criterii mutilante.
Este imperativă reacția față de aceste strategii ale ponegririi poporului român creștin din Spațiul carpato-danubiano-ponto-nistrean.
Aflăm ca se precipită vremelnicii care au pus mâna pe cârma instituțiilor să dicteze legi și coduri, programe și manuale de falsificare sufletească a noilor generații bazate toate pe strategia ponegririi identității românești.
Trebuie respinse toate în numele adevărului, demnității și onoarei.
II
“Am văzut Raiul și iadul. Iadul e plin de sfinți care se roagă dar sunt mândri și nu iubesc, raiul e plin de păcătoși care se smeresc” și descoperă iubirea înaintea clipei de pe urmă, ne spune SF Tiron Rusul, duhovnicul SF. Paisie Aghioritul. Sfinții români sunt un exemplu înfiorător de sfinți care s-au smerit rugându-se pentru călăi, iubindu-i în rugăciune, fiindca și aceștia au fost creați după chip dumnezeiesc chiar dacă în faptele lor s-au lepădat de darul chipului îndrăcindu-se în cele săvârșite de ei. Felul acesta iubitor si smerit al sfinților români arată ca poporul român, în duhul său, n-a ucis și n-are vocația omorârii semenilor, precum l-a ponegrit Eli Wisel când a strigat: “poporul român a ucis, a ucis, a ucis!” Nu!, poporul roman n-a ucis, n-a ucis, n-a ucis și marturie sunt sfintii lui, plămădiți din suflet romanesc creștin, care s- au rugat pentru dușmani, iubindu-i astfel în fața lui Dumnezeu și mărturisindu-i drept semeni ai lor și ai noștri. Iubind au fost și au rămas pe Cale, mărturisind Adevărul au fost și au rămas în Hristos, primind fără ură martiriul au dobândit Viață cea adevărată, adică pe Hristos, Care este Calea, Adevărul și Viața. Ponegritorii neamului romanesc sunt fiii tatălui minciunii și trebuie să ne rugăm pentru ei să scape din cea mai cumplită robie, robia minciunii. Adică a potrivnicului, fiindcă minciuna este dușmanul Adevărului care este Hristos.
III
Minciuna în dreptul semenului se numește mărturie mincinoasă, adică mărturisirea potrivnicului împotriva lui Dumnezeu. În învăâătura creștină aceasta este păcat împotriva Duhului Sfânt, care este Duhul Adevărului, si acest fel de păcat nu se iartă nici aici nici în viața de apoi. Cei ce mint, direct sau indirect (prin ponegrire), în dreptul și împotriva poporului român și al oricărui popor, cad sub acest păcat. Pe aceștia noi putem să-i iertăm și să ne rugăm pentru ei, cum ne cere învățătura, însă în fața lui Dumnezeu aceștia nu găsesc iertare.
