Așezarea și, mai ales, greutatea (ponderea) pieselor de șah pe eșichierul geopolitic global actual arată că centrul de greutate al lumii se instalează definitiv în aria RIC – Rusia, India, China, adică a noului Heartland al geopoliticii actuale. Cel vechi, teoretizat de H. Mackinder, era un concept mai degrabă geografic, în care puterea maritimă a Angliei înțelesese corect că Inima Lumii înseamnă zona cu resursele cele mai vaste și posibilitățile de dominare geografică cele mai ample ale planetei. ACEL Heartland era în vizorul Angliei și era potențială victimă a acesteia, pentru că, așa cum dovedise până atunci Marele Joc, el nu era capabil să se apere sau să reacționeze la tentativele de cucerire ale talasocrației britanice.
Abia Imperiul Țarilor reușise, cu greu, să se organizeze și să lege prin Transsiberian marginile acestei lumi imense, continentale. Dar Rusia nu era decât o amenințare relativă care, în curs de un secol, a fost capabilă să apere, nu și să dezvolte complet acel spațiu (apărarea a fost și ea nu fără cusur, vezi 1917, 1945, 1989 și chiar 2008-2014). Pentru a-l dezvolta, Rusia a fost mereu forțată să facă apel la talasocrații, și în 1917, și în 1945, și în 1989.
Abia cu sporirea incredibilă a puterii Chinei, oarecum excentrică Heartlandului, dar asimilabilă lui, Rusia a putut nu doar să apere, dar și să contraatace puterile maritime. SUA este acum redusă la tăcere în Ucraina și orice încercare de a forța Heartlandul, la care este obligată de destinul său geopolitic (dacă nu vrea să devină o putere de rang inferior), va face ca Inima Lumii să reacționeze cu violență și cu cerbicia cu care a reacționat după 2022.
India, plămânul mai firav al Heartlandului, este ea însăși o putere colosală și care revine în prim-plan, după ce, ca și China, a stat în umbra puterilor coloniale occidentale.
Orice încercare de intervenție în Heartland, chiar și asupra Indiei, care păstra aparența de neutralitate până recent, va face ca relația dintre cei trei giganți ai Heartlandului să devină mai strânsă.
Dacă Biden a împins Rusia în brațele Chinei definitiv, prin atacarea primeia în Ucraina, Trump e obligat să preseze măcar India, dar astfel o va aduce pe aceasta mai aproape și de Rusia și de China.
Legătura acestei troici este cu atât mai puternică cu cât fiecare stat este indispensabil celorlalte.
Rusia este furnizorul de materii prime și de tehnologie și știință militară, China este fabrica absolută, iar India, un vast continent care promite, prin dimensiunea populației, să asigure spatele celorlalți. O alianță imbatabilă.
Dacă Rusia a fost capabilă singură să țină piept militar SUA în Ucraina (nu fără sprijinul Chinei, dar singură pe front!), ne imaginăm care sunt șansele ca SUA (despre Anglia nu are rost să vorbim) să pătrundă de aici înainte în Inima Lumii.
Mai mult, Centrul Centrului Lumii iradiază cercuri concentrice până în zona noastră, la marginea Asiei, dar și în zona mediană, a Iranului, unde confruntările cu Israelul sunt cu totul de altă factură decât acum două decenii.
În marginea Asiei, deci la jumătatea Eurasiei, deja Turcia are o libertate de mișcare pe care n-a mai avut-o de la 1600. Turcii se interesează chiar acum în România de rute maritime și feroviare care să permită creșterea fluxului de mărfuri între Europa și Asia.
Este tot urmarea pulsației din Heartland.
Europa este, de aceea, prinsă în ritm invers. În loc să se conecteze cu ritmul Asiei pentru a iradia noua dinamică geopolitică globală, ea se face vag cutia de rezonanță a unei talasocrații americane decadente, care a reușit să-și ostilizeze întreaga lume, mărturisit sau nu…
