Alegerile din România, începând cu cele anulate anul trecut, trebuie obligatoriu interpretate în cheie geopolitică.
Acum un an, sistemul de putere din România a decis să întoarcă clepsidra, în conformitate cu noua orientare a politicii americane de după alegerea lui Donald Trump. Dar, cum orice întoarcere a clepsidrei durează câteva secunde, în acele câteva secunde timpul a fost suspendat și s-a hotărât alegerea unui candidat „în afara istoriei”, în persoana lui Nicușor Dan.
Nicușor Dan era ca o coală albă de hârtie, pe care se putea scrie orice, de la capătul rândului. În fond, nu era el un „USR-ist tradiționalist”, adică unul care părăsise partidul progresist prin definiție (USR) în problema referendumului pentru familia tradițională?
Iată genul de profil care se poate adapta oricărei situații, spre deosebire de Călin Georgescu, care, prin invocarea chipurile involuntară a figurii unui Codreanu, era închis perfect unei evoluții politice spre zona „europeană”.
Nicușor Dan, în schimb, complet lipsit de calități (în sensul filosofic, ca determinări), se putea adapta oricărei situații. Și iată că, spre surpriza neplăcută (sinceră sau mimată) a unora, președintele nostru se agață suveranist de legea Vexler și decorează pe cine „nu trebuie” dintre eroii celui de-al doilea război mondial.
În ultimul caz, avem chiar o situație aproape hilară: un veteran care a luptat la Cotul Donului a trebuit să fie împins de comentatorii sistemului în mantinela masacrelor de la Odessa, pentru a face din Nicușor Dan ceea ce nu este, un suspect „suveranist” cu accente antisemite…
Drumul Sistemului de la „valorile europene și euro-atlantice” la suveranism, de la Europa federală la Europa națiunilor suverane, de la „pericolul” rusesc (și chinezesc, vezi Băsescu) la „realismul politic” care ține cont de alianța ruso-americană, de puterea Chinei și de criza UE, nu e ușor de parcurs. El trece prin toate instituțiile, chiar și prin programa de limba română de clasa a IX-a, pe care unii comentatori rămași în afara timpului geopolitic o consideră „protocronistă” pentru că accentuează prea mult, chipurile, epoca veche, a cronicarilor!
E greu să „reeduci” un popor, care până acum un an sau doi visa numai integrare europeană (și euro-atlantică), să redevină un popor sau o comunitate cu axa de valori în el/ea însuși/însăși. Culmea este că, la fel ca la pandemie, uneori aceeași actori care au jucat rolul în prima piesă sunt obligați să joace rolul invers în cea de-a doua piesă. Cel mai interesant va fi cum va evolua, din acest punct de vedere, chiar Nicușor Dan!
Să revenim, însă, la București, dar și la „micul București” care este Buzăul.
În aceste două cazuri, emblematice, partidul AUR a devenit a doua forță politică a țării. Așadar, suveranismul vine cu drepturi egale la masa politicii naționale.
Este cel mai important mesaj pe care sistemul îl transmite.
De aici înainte nu vom mai auzi, probabil, decât ca pe niște ecouri de după o furtună trecută, apelative gen „extremism” la adresa AUR. Sau, cei care le vor mai face se vor izola așa cum a fost izolat USR-ul pe scena politică autohtonă. USR-ul este ucis simbolic în fiecare zi în ultima vreme, iar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea. Partidul globalist este pus la zid. Partidul suveranist vine spre lumină.
Accentele strecurate la alegerea lui Ciucu sunt și ele grăitoare. Nu PNL a câștigat (partid, nu-i așa, european…), ci competența, experiența, deci… buna guvernare. Un neutralism politic similar cu al lui Nicușor Dan câștigă alegerile la capitală. Tot un neutralism politic conduce și guvernul (prin Bolojan).
PSD este partidul din umbră, care nu vrea să se arate, deși e acolo. Mișcarea politică în ascensiune este și rămâne AUR.
„Alianța” ruso-americană și irelevanța UE de acum și, foarte probabil, din viitor, ne va rezerva surprize din ce în ce mai mari!
Cea mai mare supriză a venit, în mod evident, din publicarea recentă a Strategiei naționale americane de apărare. SUA se retrag într-un „neo-monroism” discret, lăsând în urmă parfum suveranist și anti-globalist. Atacurile la adresa federalismului european (considerat globalism) sunt abia la început. Pe fondul acesta, realitățile politice românești vor evolua spectaculos spre un nou ciclu patriotic. O reconquinstă se va angaja pe acest drum. Important este ca, în această reconquistă să avem în primul rând în vedere unitatea (consensul lui I. Iliescu) reală a țării.
Mimetismul conjuncturalist ne-a făcut destul rău, e cazul să redevenim ceea ce am fost mereu: un popor greu de schimbat de către valurile istoriei!
