Cultural

Există în Odiseea o secvenţă marcantă, pe care am avut norocul de o (re)cunoaşte în regala (de)dublare a logos-ului (somnie şi/sau trezie), în apropierea lui Stelian Neagoe, „încercatul conducător de care” al Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al…
Citeste mai mult

„Dacă vreţi să introduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid” – i-ar fi zis Marin Preda lui Ceauşescu, pe la începutul anilor ’70. Nu avem de unde şti dacă episodul, relatat de Adrian Păunescu în ipostaza de martor ocular,…
Citeste mai mult

Toamnă – toamna cu numărul XXI a Festivalului George Enescu. Nume de referinţă pentru fenomenul muzical internaţional onorează, în această perioadă, scenele din Bucureşti şi din întreaga ţară. Între acestea, John Malkovich. Un intrus, dacă ne referim strict la domeniul muzical,…
Citeste mai mult

Sub presiunea ”ismelor” transplantate şi în registru muzical (neoclasicism, bruitism, acusmatism, aleatorism, minimalism, spectralism, arhetipalism, muzicile morfogenetice, polistilism, muzicile multimedia), conceptul de Metamusik reclamă circumscrierea teoretiza(n)tă a unei muzici de grad secund, ca (pre)text de respingere critică  în perimetrul alocat reperelor de (ex)centritate şi diluare, sub comandă rezervată: "variantele trebuie proscrise".

Estul – tărâmul pieilor roşii ale Europei

PAPA, CU RĂDĂCINĂ VALAHĂ?

"Ca în Europa… la fel în Asia…"

(A. K. Coomaraswamy, Il grande brivido, Milano 1987, p. 117-118)

Surprinși de avertismentul polonez (“în Europa, noi privim cultura diferit”) și alertați de inițiativele inedite resimțite dinspre amalgamarea comunitară ("Europa vrea să-şi ucidă cinema-ul”?),nu putem eluda conotațiile spațiului european înlăuntrul a ceea ce se acceptă prin excepție culturală. Conceptul a fost…
Citeste mai mult

Este mult prea complexă opera lui Aleksandr Soljeniţîn pentru a încerca, într-un spaţiu fatalmente limitat, să-i stabilim liniile de forţă. Ne oprim însă la o scriere pe nedrept ignorată, Chestiunea rusă la sfârşit de secol XX, apărută în traducere românească…
Citeste mai mult

De multe ori, modul în care înţeleptul îşi oblojeşte complexele existenţiale  defineşte pedagogia echilibrului interior. Desigur, opera este, întâi de toate, expresia acestui echilibru dar, odată imaginată sau realizată, ea nu poate umple pustiul sufletesc al celui care creează, în…
Citeste mai mult

Eu nu vorbesc niciodată despre Europa şi despre Asia, ci despre Eurasia. Nu există eveniment care să aibă loc în China sau în India, care să nu ne influenţeze pe noi, sau invers, şi aşa a fost întotdeauna.
Giuseppe Tucci, “La Stampa”, 20 octombrie 1983.

Milan Kundera s-a înscris în Partidul Comunist în 1948. Avea douăzeci de ani. Ni-l putem imagina în pielea personajului Jahn Ludwik din primul său roman, Gluma, apărut la Praga în 1967: un tânăr fascinat de ideea că se instalează la…
Citeste mai mult

Pe fondul dinamitărilor softcore implantate prin textualismul scriptural-mediatic – virtual, în literatură sau post-literatură, am fi martori, potrivit Monicăi Spiridon (Postmodernismul : o bătălie cu povestiri), ai unui trafic de concepte/metode cu dublu sens circulator, pe care postmodernismul le asimilează prin bucle hermeneutice surprinzătoare cu toată accelerarea ”vizualizării dictatoriale”.  

Mădălin a fost pentru mine tipul clasic de cocalar de Bucureşti: un ins certat cu şcoala şi cu bunul simţ, care trăgea la fiare în sălile de sport pentru a-şi umfla muşchii, cu o ceafă groasă pe care straturile de grăsime se revărsau unele peste altele, plin de ghiuluri pe degete şi lanţuri de aur la gât, îndrăgostit nebuneşte de manele. Când făcea grătarele pe balcon scotea casetofonul pe geam şi-i dădea pe Adi Minune şi Vali Vijelie la maximum, înnebunindu-i pe vecini cu muzica de mahala şi cu mirosul de mici.