Ultimele articole din Cultural

În căutarea luminii

Pășim în săli, întâlnim oameni și ceva din interiorul nostru rezonează, este în consonanță cu altceva ascuns adânc înlăuntrul acelora. Apoi, pe baza acestui simțământ țesem imagini, interacționăm cu ele și cunoaștem bucuria întâlnirii. Fără să mai fim atenți la cel din fața noastră, ne lăsăm furați, seduși de discursurile sale, discursul unui om care a încetat să mai creadă în ceea ce spune. Tocmai când ne lăsăm furați de idei, cineva strecoară un ac ...

Parfum de trandafiri

Bunicile și mătușile ne parfumau pe ascuns și noi încercam să disimulăm euforia pe care acest gest, feminin și interzis, o trezea în noi. Parfum de trandafiri. Era la modă. Cumpărat în minuscule flacoane aduse pe căi ilegale și complicate din Bulgaria sau Rusia. Au trecut mulți ani de atunci. Codițele firave au devenit coafuri moderne în culori temerare, pe sub care ferim firele albe și frica de a supraviețui mamelor sau de a nu răspunde așteptărilor copiilor. Băieții cu ...

Mesaje din Sirius (XXXIII) Parisul sub ...

Timp de peste un deceniu, adică între 16 septembrie 1945, când Mircea Eliade soseşte la Paris, şi 15 decembrie 1957, anul în care debarcă de pe pachebotul United States la New-York, cu destinaţia finală Chicago, pentru a ocupa catedra de istoria religiilor a universităţii din oraşul american, capitala Franţei se află sub dominaţie culturală românească. Venind de la Lisabona, unde fusese consilier cultural la Legaţia română, Eliade are acutul sentiment al „terorii ...

Lucian Boia, un mit trecător

Lucian Boia era la jumătatea anilor ’90 un autor care promitea să facă ordine în debaraua cam încărcată de mitologie patriotardă a lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului său. Cei care l-au receptat ca atare atunci (când a apărut cartea sa de căpătâi – Istorie şi mit în conştiinţa românească – restul nefiind decât variaţiuni pe aceeaşi temă) şi-au pus, din păcate, speranţe deşarte în el. Omul nu are legătură cu actul de cultură, iar demersul său nu este ...

Cărţile Estului (XIII) Petru Dumitriu sau ...

Până nu demult, viaţa lui Petru Dumitriu părea închisă într-un bine ferecat seif al memoriei, iar opera „excomunicată”. Pentru Occidentul în care se refugiase în 1960, el era un caz destul de jenant (mai ales pentru francezii fascinaţi de comunism, care de altfel îi şi refuză azilul politic), iar emigraţia română de-acolo îl considera o bestie stalinistă, tratându-l ca pe un lepros. Pe de altă parte, comuniştii care instauraseră teroarea în România îi scoseseră ...

Celula stem a nobleții noastre

La Vișeul de Sus, la sfârșitul lunii martie, maestrul tenor Ioan Piso și soția sa, urmașa străvechii familii nobiliare Dolha, au deschis prin forțe proprii, după 4 ani de tărăgănări ale autorităților, Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Maramureșene Române. Prezența Casei Regale prin AS Principele Radu a fost semnul că cineva înțelege despre ce e vorba. Ca la un semnal, mai toată clasa politică locală s-a prezentat la deschidere. Spre surprinderea acestora, ...

Primăvara de pe lume

E primăvară și se întorc treptat rândunelele, oricât de banal și de epuizat literar ni s-ar părea acest fapt. Nu putem interveni cu nimic. Putem să migrăm noi înșine spre tărâmuri unde hibernează flamingi sau pelicani. Putem să căutăm cu râvnă pădurile ninse de fluturi monarhi în călătoria lor legendară. Nu putem însă opri neîsemnatele rândunele să se întoarcă în țările eliberate de frig și neguri. Ceva ce nu putem controla le atrage aici, an după ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă