Articole de Cristi Pantelimon

Treptele suveranismului (III)

Suveranismul parcurge, așadar, drumul lent, coborâtor, al transformării din voință divină – de neînțeles fundamental pentru oameni – în voință umană individuală circumscrisă nevoilor și apetențelor celor mai directe. Dintre acestea, evident, cele materiale sunt mai vizibile și mai „spectaculoase”, dar nu neapărat cele mai constrângătoare. Faptul că suveranismul s-a atașat de o formă politică aparent viabilă, anume Statul modern, nu este decât o întâmplare ...

Treptele suveranismului (II)

În ceea ce privește relația dintre suveranismul înțeles în termenii politici ai modernității și problematica voinței, lucrurile sunt aici mai mult decât grăitoare. La o analiză atentă a „dogmaticii” moderne a suveranismului, este lesne de observat că, în cele din urmă, suveranismul nu este altceva decât o voință; mai bine spus, cu termenii lui M. Heidegger, o „voință de voință”, adică un resort rațional care acționează ca o voință. Mai există o aproximare ...

Bătălia energetică și geopolitică a ...

Din imaginea atașată rezultă un fapt interesant: cele două puteri energetice clasice sunt SUA și Rusia (geopolitic, Orientul Mijllociu nu cotează în sine), în vreme ce puterile energetice „post-moderne” sunt China și UE (ca aspirație... green deal etc.) Competiția dintre resursele clasice (hidrocarburi) și cele regenerabile (baterii, panouri solare, mașini electrice) este esența bătăliei geopolitice și tehnologice a viitorului. Putem specula în plus. Înțelegerea ...

Treptele suveranismului (I)

Toate conceptele gândirii politice au fost inițial concepte teologice, spunea Carl Schmitt. Cu cuvintele sale, „toate conceptele semnificative ale teoriei moderne a statului sunt concepte teologice secularizate”[1]. Așadar, pentru a se „realiza” politic în sens modern, conceptele teologice au fost obligate să se dezbrace de semnificația lor cea mai profundă. Secularizarea nu este un proces oarecare. Este nu doar o transformare a unei semnificații, ci o pierdere fundamentală de ...

Rusia și capcana revoluției trumpiste

Rusiei i se oferă un os de ros, numit iliberalism, antiglobalism sau trumpism. Dihotomia globalist/naționalist trebuie degrabă abandonată, altfel Rusia și cei care vor să elimine „globalismul” vor pierde exact Sudul Global, în numele căruia se așază (zic ei) la cârmă. Noțiunile occidentale de globalism/naționalism nu trebuie abandonate fiindcă sunt occidentale (deși și acesta ar fi un motiv suficient), ci pentru că sunt atât de epuizate, încât nu mai spun nimic despre ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă