Articole de Cristi Pantelimon

RIC - noul Heartland. Donald Trump, un Mackinder ...

Așezarea și, mai ales, greutatea (ponderea) pieselor de șah pe eșichierul geopolitic global actual arată că centrul de greutate al lumii se instalează definitiv în aria RIC - Rusia, India, China, adică a noului Heartland al geopoliticii actuale. Cel vechi, teoretizat de H. Mackinder, era un concept mai degrabă geografic, în care puterea maritimă a Angliei înțelesese corect că Inima Lumii înseamnă zona cu resursele cele mai vaste și posibilitățile de dominare geografică cele ...

Puteri maritim-financiare și puteri continentale

Geopolitica a consacrat diferența dintre puterile maritime și cele continentale. Puterile maritime nu sunt doar cele care pun accentul în special pe flotă. Adevărul e că puterile maritime sunt în mai mare măsură puteri financiare. Motivul e simplu: nu poate fi dominată o zonă, o țară sau un continent cu ajutorul unei flote, ci exclusiv cu ajutorul unei armate terestre. Dar orice zonă poate fi controlată prin bani, prin influența financiară. În Tratatul cvadruplei alianțe ...

Destinul românesc, istoriografia ...

Istoriografia fostului regim, atât de criticată după 1989, avea o semnificație națională pe care azi a pierdut-o cvasi-definitiv. Ea trasa, cu obstinație, un Destin acestui popor, un destin istoric pe care poporul l-ar fi urmărit secole la rând. E de la sine înțeles că unele lucruri erau exagerate, dar tonul general, la scriitorii de calitate, era firesc și ușor de acceptat. Independența devine, de exemplu, o aspirație de veacuri a românilor. Nu era așa? Tonul zeflemitor ...

Patriotism, națiune, neam

Atâta timp cât va privi spre Vest (în sens spiritual, nu neapărat geografic), România va fi o țară în care patriotismul va fi imposibil. Cauza e istorică. Ideea de națiune și ideea patriotică se nasc ca ultim avarat al individualismului occidental, după 1789. Patrioții francezi revoluționari erau „patrioți internaționali”. Moștenitorii lor de azi sunt europeniștii globaliști, care nouă ni se par caricaturali, dar sunt naturali la ei acasă, deoarece individualismul ...

Tristețea unei mari culturi

Cultura franceză este una dintre cele mai triste. Fiind, prin verb și geniul etnic, înzestrată „matematic” pentru morală, ea a fost obligată să-și măsoare, cu precizie, propria decadență. Orice francez lucid e un judecător aspru, neiertător, al culturii proprii. Pe bună dreptate. Un popor atât de înzestrat constată cu genială amărăciune că nu mai crede nici măcar în ceea ce propria necredință lăsase în locul divinității: Democrația. Este o luciditate atroce, ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă