Articole de Cristi Pantelimon

Etnocraţie şi antiliberalism

În ultimele cinci decenii ale istoriei sale, România a căutat cu înfrigurare o formulă de viaţă colectivă care să-i asigure o existenţă paşnică, echilibrată. La 22 martie 1965, Nicolae Ceauşescu era ales secretar general al Partidului Comunist Român. Epoca Ceauşescu, sfârşită din păcate în sângerosul decembrie 1989, a cunoscut ambele ipostaze ale colectivismului tipic vremii: faza constructivă, de împlinire şi avânt, în care, în numele poporului şi beneficiind de ...

Piloţii orbi

Imoralitatea clasei conducătoare româneşti, care deţine “puterea” politică, de la 1918 încoace, nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia naţională, în folosul elementelor alogene, că s-a năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi învăţământ, că s-au desnaţionalizat profesiunile libere – toate aceste crime împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei ...

Un eretic şi trei erezii

Erezia I-a Cumpăna   În formatul clasic de trade paperback cu dimensiunile 200 x 130 mm, apropiat de  “cărţile de buzunar” de la Penguin Books, Simon & Schuster şi Hachette, gata prin urmare  să călătorească cu tine oriunde şi oricând, “Cumpăna României”[1], ultima apariţie editorială a lui Călin Georgescu, gânditor independent român, iese din toate tiparele de management social şi economic şi din toate canoanele de guvernare anterioare, şi este primul ...

Un eretic şi trei erezii

Erezia I-a Cumpăna   În formatul clasic de trade paperback cu dimensiunile 200 x 130 mm, apropiat de  “cărţile de buzunar” de la Penguin Books, Simon & Schuster şi Hachette, gata prin urmare  să călătorească cu tine oriunde şi oricând, “Cumpăna României”[1], ultima apariţie editorială a lui Călin Georgescu, gânditor independent român, iese din toate tiparele de management social şi economic şi din toate canoanele de guvernare anterioare, şi este primul ...

Charlie – întrebări şi răspunsuri naive

Întrebare: După uciderea celor din redacţia Charlie, a murit (fie şi simbolic) libertatea de expresie în Franţa? Răspuns: Nu, dimpotrivă, libertatea de expresie abia de aici înainte are şansa de a apărea, dar ca adevărată libertate, ca libertate spirituală, a unei credinţe religioase. Redacţia respectivă nu era altceva decât un instrument în mâna unor interese geopolitice. Indiferent care erau acelea, ca orice instrument, la un moment dat, redacţia a trebuit să fie ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă