Articole de Grigore Traian Pop

Mesaje din Sirius (VIII) România Mare sau ...

25 mai 2013

În cancelariile  influente şi-n cercurile/„structurile” încă marcate de duhul Ialtei şi Maltei, geopolitica pare a deveni un joc de societate pe computer, urmat de momente de relaxare în care futurologia şi filosofia istoriei sunt persiflate în fel şi chip. Ingredientele acestui fascinant joc politic nu mai sunt decât pentru gloată ethosul etnic şi patosul identitar. În primul rând, se urmăreşte identificarea şi controlul ...

Mesaje din Sirius (VII) Secolul nostru de aur – ...

18 mai 2013

Că n-am avut un Ev Mediu, în accepţia consacrată a termenului, deşi sunt învăţaţi care se străduiesc să-l identifice în timp şi spaţiu, pentru a afirma, în consecinţă, că am fi traversat şi-o Renaştere, măcar asemănătoare cu cea occidentală, pare de-acum un loc comun. Dar şi secolul de aur – unitate de măsură din arsenalul imaginarului – este, pentru noi, o arzătoare aspiraţie istoriografică. Înainte cu patru veacuri de ...

Mesaje din Sirius (VI) Lev Tolstoi pe soclul ...

12 mai 2013

Citim uneori, în relatări pitoreşti, exotice, despre prezenţa, la Bucureşti, în calitate de oaspete, a marelui scriitor Lev Nicolaevici Tolstoi, timp de patru luni, în prima parte a anului 1854. Istoriografia romantică încearcă reconstituirea vieţii sale în această perioadă, mult stingherită de faptul că tânărul de 25 de ani, care debutase cu mult succes la Moscova, scrie foarte puţin în Jurnal despre ceea ce i se întâmplă ...

Mesaje din Sirius (V) Egolatria (ne)creştină a ...

4 mai 2013

Întrebat de-i credincios sau nu, domnul Andrei Pleşu a dat, în urmă cu peste două decenii, un răspuns peste măsură de orgolios, abil şi dialectic: „Nu-l învinuiesc pe Dumnezeu de marile mele îndoieli. Numai eu sunt de vină dacă eventual m-am îndepărtat de credinţă”. Erau ani în care libera cugetare, pe care domnul Ion Iliescu şi-o asuma frontal, iar masoneria, de care domnul Pleşu dădea a înţelege că nu-i străin, păreau ...

Mesaje din Sirius (IV) „Fi-va Bucureştiul noul ...

29 aprilie 2013

Dacă timp de două secole am fost obsedaţi de Occident, a venit vremea, iată, ca şi Occidentul să fie obsedat de noi, cu patimă de tată vitreg. Vrem nu vrem, am ajuns copilul din flori al Occidentului. Acest paternalism cam strâmb şi fără alonjă organicistă pare a degenera chiar înainte de a avea o bine articulată conştiinţă de sine, Occidentul, în actele de stare civilă numit generic Europa, grăbindu-se să ne confere şi-o frăţietate, nu doar ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă

Social

  1. Telegram
  2. Twitter-X
  3. WhatsApp
  4. Facebook