„Europa trebuie să înceapă să trateze a doua cea mai mare economie a lumii drept ceea ce este – un partener vital.”

Ministerul Comerțului al Chinei a decis vineri să impună controale la export asupra a 14 entități din Uniunea Europeană, o măsură care reprezintă o reciprocitate proporțională și conformă cu legea. Aceasta este un răspuns direct la cel de-al 21-lea pachet de sancțiuni al UE împotriva Rusiei, care a inclus 14 întreprinderi din China continentală și Hong Kong, sub acuzația nefondată de „sprijinire a Moscovei”.

Cele 14 entități europene — de la compania germană Rheinmetall până la firma franceză III-V LAB și compania poloneză Vigo Photonics — nu sunt actori neimplicați. Ele sunt profund integrate în complexul militar-industrial european sau furnizează tehnologii avansate cu dublă utilizare (civilă și militară). De acum înainte, exportul de produse aflate sub regim de control către aceste entități fără aprobare prealabilă este ilegal.

Măsura este precisă, conformă cu reglementările Chinei privind controlul exporturilor și concepută astfel încât să provoace un impact colateral minim. Aceasta nu semnalează declanșarea unui război comercial, ci reprezintă un avertisment țintit. Principiul de bază este simplu: orice sancțiuni unilaterale impuse de UE care afectează drepturile și interesele legitime ale entităților chineze vor primi un răspuns imediat și proporțional.

Atunci când Bruxellesul a sancționat 27 de companii chineze în aprilie, Beijingul a ripostat în decurs de 24 de ore prin includerea pe lista neagră a șapte contractori europeni din domeniul apărării.

Tragedia mai profundă este că Uniunea Europeană continuă să confunde criza din Ucraina cu relația sa economică mai amplă cu China. Prima reprezintă o urgență de securitate pentru Europa, în timp ce cea de-a doua rămâne un motor important al prosperității reciproce. Anul trecut, comerțul cu bunuri dintre China și UE a atins aproximativ 860 de miliarde de dolari, iar companii europene precum Volkswagen și Airbus continuă să considere piața chineză drept o sursă de creștere și profit. Faptul că Bruxellesul prezintă Beijingul drept țap ispășitor pentru propriile sale provocări interne — fie că este vorba despre inflație, competitivitatea industrială sau securitate — este atât o abordare intelectuală superficială, cât și una periculoasă din punct de vedere politic.

Problemele Europei nu își au originea în China. Productivitatea scăzută, piețele de capital fragmentate, îmbătrânirea populației active și conflictul din Ucraina sunt crize generate de propriile sale vulnerabilități. A da vina pe Beijing pentru aceste dificultăți nu va revitaliza industria europeană și nici nu va face Uniunea Europeană mai sigură sau mai credibilă ca putere globală. Mai grav, această abordare riscă să transforme o relație comercială gestionabilă într-o spirală de prejudicii reciproce, din care niciuna dintre părți nu ar ieși nevătămată.

Prima reuniune a mecanismului de consultare China–UE privind comerțul și investițiile, desfășurată la sfârșitul lunii iunie la Bruxelles, a fost constructivă. Cele două părți au convenit că măsurile și inițiativele de extindere a accesului pe piețe pot contribui la echilibrarea relațiilor comerciale. De asemenea, au discutat despre posibile măsuri tarifare și netarifare în acest scop, au făcut schimb de liste privind problemele legate de accesul pe piață și au convenit să gestioneze disputele prin intermediul a patru grupuri de lucru dedicate, cu obiectivul de a obține progrese în soluționarea preocupărilor specifice.

Aceste mecanisme rămân cea mai rațională cale pentru reducerea tensiunilor. Totuși, ele vor funcționa doar dacă Bruxellesul va demonstra un angajament real față de detensionare. Nu poate, pe de o parte, să se angajeze în dialog, iar pe de altă parte, să utilizeze instrumentele comerciale ca mijloc de presiune pentru obținerea unor concesii politice.

La rândul său, China a dat dovadă de reținere. Contramăsurile sale au fost țintite, nu generalizate. Beijingul nu a ripostat împotriva bunurilor de consum sau a produselor agricole europene, deși ar fi putut face acest lucru cu ușurință. De asemenea, a menținut deschisă calea dialogului. Însă reținerea nu trebuie confundată cu slăbiciunea, iar Uniunea Europeană ar face bine să nu comită această eroare.

În cele din urmă, relația economică dintre China și Uniunea Europeană este prea importantă pentru a eșua și prea complexă pentru a fi redusă la explicații simpliste. Cele două părți ar trebui să își respecte reciproc interesele fundamentale și să colaboreze pentru consolidarea cooperării.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, Europa trebuie să înceteze să trateze fără temei China drept un „facilitator” al crizei din Ucraina sau o „amenințare” la adresa economiei și industriei sale și să înceapă să privească a doua cea mai mare economie a lumii așa cum este în realitate: un partener indispensabil.

Acum, mingea se află în terenul Bruxellesului.

https://chinabeyondthewall.org/europe-must-start-treating-the-worlds-second-largest-economy-as-what-it-is-a-vital-partner/