Națiunea - un concept burghez
Națiunea se constituie în opoziție directă față de societatea feudală a stărilor și față de versiunea medievală a filosofiei politice. Națiunea este un stat anti-stări: ori stările, ori națiunea. În plus, națiunea se întemeiază pe principiul dominației tipului burghez ca actor sociopolitic normativ. Or, burghezia, după cum am văzut, se bazează tocmai pe principiul egalității condițiilor inițiale, ceea ce, în practică, însemna respingerea privilegiilor de stare.
În societatea de stări, identitatea individuală era integrată în identitatea corporativă. De aici, de exemplu, frecvența numelui de familie rusesc „Kuznețov”, identic din punct de vedere etimologic cu englezescul „Smith”, germana „Schmidt” etc. Odinioară, numele (numele de clan, familia) desemna activitatea persoanei. Tatăl fierar avea un fiu fierar, un nepot fierar și așa mai departe la nesfârșit. Cel care purta numele Kuznețov era un fierar. La fel, în Franța, un om care se numea „Fèvre”[1] nu putea fi decât fierar; iar în Anglia, un om numit „Blacksmith” era, de asemenea, în mod inevitabil, un fierar. Un astfel de nume de familie era imposibil pentru un aristocrat sau pentru un țăran.
Omul medieval își definea identitatea prin funcția sa socială, prin meseria sa, prin locul ocupat în ierarhie și prin apartenența sa la o stare fixă.
Astfel, numele Medvedev (urs) sau Volkov[2] (lup) sunt și mai vechi, făcând trimitere la epoca vânătorilor-culegători, când practicile inițiatice implicau schimbul simbolic dintre vânător și prada sa: cel care vâna trebuia să fie pregătit să devină el însuși victima vânătorii. Dar este posibil ca, în anumite cazuri, să fie vorba despre porecle de sat de origine mai recentă.
Numele patronimice precum Ivanov sau Petrov par vechi, însă în realitate sunt foarte recente. Ele apar în momentul recensămintelor populației, după modelele occidentale. Țăranul era întrebat: „Al cui ești? Ivan sau Piotr?” — aceste prenume fiind cele mai răspândite în rândul poporului. Astfel, individul era înregistrat sub numele tatălui, iar acest nume patronimic a devenit ulterior nume de familie. Dar aici apare deja un element de individualism: numele Ivanov sau Petrov nu spun nimic despre funcția sau statutul social al strămoșului, conform logicii feudale. Sunt nume moderne. Un nume mai tradițional ar fi fost, de exemplu, Krestiankin („fiul unei țărănci”), ceea ce corespunde mai mult paradigmei Tradiției.
Astfel, numele profesionale constituie o rămășiță a societății de stări, în timp ce numele patronimice mărturisesc deja dezintegrarea apartenenței colective tradiționale, ascensiunea unui individualism social și, poate, exodul de la sate către oraș, intrarea țăranilor în clasa burgheză fără o identitate profesională specifică.
Statele-națiune se întemeiază pe cetățenia individuală. Membrul națiunii este conceput ca un individ izolat, același atom care constituie baza materialismului modern și a viziunii științifice asupra lumii proprii Modernității.
Note
[1] „Rădăcina utilizată este termenul latin faber, homo faber fiind cel capabil să fabrice, să creeze obiecte. În Franța, cuvântul faber se află la originea unui număr nesfârșit de nume de familie. Există mai întâi numele Fabre din Languedoc și Roussillon, care trebuie puse în legătură cu formele italiene Fabri și Fabbri. Însă sunetul B înainte de R a suferit transformări diverse în funcție de regiune: în sud-vest, el devine U, ceea ce explică numele Faure, Fauré, devenite în Béarn Haure, Haur. În alte zone, s-a transformat în V: Fèvre, Faivre, Favre. În partea de nord a Franței, articolul hotărât a fost adesea alipit numelui, dând forma Lefèvre, care a cunoscut transformări interesante: mai întâi adăugarea unui b etimologic înaintea lui v, ceea ce a dat varianta Lefebvre.”
Sursa: https://fr.geneawiki.com/wiki/Forgeron
[2] Termenul medved înseamnă „urs”, iar volk „lup” (nota traducătorului).
https://www.voxnr.fr/la-nation-comme-concept-bourgeois