Revoluție națională, europeană, mondială
În anii 80, retrăind evenimentele din anii 30, cu venirea la
putere legală a lui Hitler, marele jurist german Carl Schmitt era preocupat,
printre altele, de metodele prin care statele sau regimurile constituționale se
pot apăra de aceste „revoluții” („răsturnări”) legale. Conceptului clasic de
legalitate, întărit de cel de legitimitate, Schmitt îi adaugă, preluat de la
juristul francez de orientare liberală Maurice Hauriou („Précis de droit
constitutionnel”, 1929), conceptul de „Supralegalitate”. Supralegalitatea este
o prevedere care interzice sau face foarte dificilă schimbarea regimului
constituțional al unui stat. Observația lui Schmitt, după care și
revoluționarii de profesie, anarhiști, aveau nevoie de conceptul de Stat (scris cu majusculă),
pentru a-și instaura noua ordine în interiorul acestuia, arată cât de important
este Statul pentru lumea modernă care se vrea global/universală.
Un exemplu de instituție a Supralegalității este Curtea
Constituțională, cu care, de exemplu, Hauriou, nu era de acord.
Noi avem acum un caz care implică o astfel de Revoluție
Națională, cu aport al Curții Constituționale. Întrebarea este: se apără cu adevărat
Statul Român în acest moment prin intermediul mijloacelor Supralegalității
(CCR) sau, dimpotrivă, are loc o lovitură de stat legală, adică o trecere de la
o ordine globală/globalistă la o ordine universală cu alte gene cromozomiale?
În epoca în care scria Carl Schmitt exista tentația unei
Revoluții Mondiale Globale („Legale Weltrevolution”); ca și în anii
interbelici, spaima lui Schmitt se traduce prin aceea că această revoluție
globală va fi una globalist/universalistă, în care popoarele vor lua chipul
indefinit al Omului, al Umanității. Premisele nu erau foarte roz: în Vest, SUA,
în Est, URSS, cele două superputeri care aveau destule porniri globaliste (mai
ales prima) și care împărțeau încă de atunci (1978) lumea în două blocuri cu
aspirații universaliste. Interesant este că Schmitt pune alături de cele două
superputeri și China, clientul nostru de azi, care continuă revoluția legală
globală, dar sperăm în altă logică!
Europa? Ar fi putut fi o unitate, printr-o revoluție
europeană, cu o condiție: ca Anglia să renunțe la a mai fi o insulă! Dar Europa
era și atunci, ca și acum, parazitată de forțele globalismului a-național. Să-l
ascultăm pe Carl Schmitt, actual, prea actual:
„Forțele și puterile politice mondiale care luptă pentru
unitatea politică a lumii sunt mai puternice decât interesul european pentru
unitatea politică a Europei.
Chiar și unii „buni europeni” nu mai văd unitatea politică a
Europei decât ca un produs secundar (sau chiar un produs rezidual) al unei
unități politice globale a planetei noastre.
Energiile revoluționare care tind către o revoluție mondială
sunt mai puternice și mai active decât tendința către o revoluție europeană,
astăzi aproape de neimaginat.
Legalitatea unei revoluții europene ar presupune existența
unui patriotism european, pentru a putea conduce la o adunare constituantă în
sensul tradiției constituționale continental-europene.
Acest lucru mai poate totuși fi încă imaginat, dacă Anglia
nu mai vrea să fie o insulă”.
Iată problema noastră la zi!
Așadar, revoluția noastră internă, de după 2024, poate fi
îndreptată, prin intermediul Supralegalității CCR, fie spre revoluția europeană
patriotică, fie spre globalismul european și mai departe mondial, care ne va
pregăti marea și definitiva contradicție politică a „Sfârșitului istoriei”,
anume Omul generic, apolitic, cel care, așa cum arată Carl Schmitt, cu toată
unitatea sa aparentă, este suma tuturor discriminărilor posibile în ordine
juridică și politică.
Să-l reascultăm pe marele jurist:
„Umanitatea, ca întreg și ca atare, nu are niciun dușman pe
această planetă. Fiecare om aparține umanității. Chiar și infractorul, cel
puțin atât timp cât trăiește, trebuie tratat ca om; iar dacă este mort, la fel
ca și victima sa, el nu mai există. Atunci el pur și simplu dispare, la fel ca victimele
sale decedate.
Până atunci însă rămâne, fie bun sau rău, un om, adică un
purtător de drepturi ale omului.
„Umanitatea” devine astfel un concept asimetric. Dacă în
interiorul umanității se face discriminare și celui negativ, dăunătorului sau
perturbatorului i se neagă calitatea de om, atunci omul evaluat negativ devine
ne-om și ne-persoană, iar viața sa nu mai este valoarea supremă.
Viața sa devine o non-valoare care trebuie eliminată.
Concepte precum „om” conțin astfel posibilitatea celei mai
profunde inegalități și devin, prin aceasta, „asimetrice”.
Așadar, omul Umanității care nu mai corespunde revoluției
globaliste este un Nimeni, își pierde cu totul orice urmă de legitimitate ca
ființă social-politică. El devine non-om.
Revoluția globalistă nu poate trăi decât ca perfecțiune
utopică a unei definiții care se neagă cu prima manifestare reală de viață
socială...
În context, epoca în care scrie Schmitt, este cea în care,
dincolo de cele două superputeri industriale (SUA-URSS), se căuta o cale de mijloc,
sau alternative de dezvoltare asimilabile unor spații definite nu
global-universalist, ci zonal.
Este meritul economistului francez François Perroux
(1903-1987), pe care Schmitt îl și citează mult la începutul studiului său, de
a fi căutat astfel de alternative zonal-naționale la marea presiune a
globalismului economic, cu origine în special în aria anglo-saxonă. Să spunem
în treacăt că Parroux era familiarizat cu energia economică a Germaniei lui
Hitler, pe care o studiase, o Germanie, care, pe un versant al ei, căutase
tocmai o cale de ieșire din labirintul economic anglo-saxon interbelic.
Între timp, după 1945, problematica industrializării revine
în atenția economiștilor în cotextul bipolarismului sovieto-american.
Industria este recunoscută de Carl Schmitt ca nou Nomos al
Pământului: „Cujus industria, ejus regios, sau cujus regio, ejus industria”, va
scrie Schmitt. Ideea e clară: Pământul și industria sunt binomul de aur al
teritorialității, nu doar pământul, ca element agricol.
Azi, cu China ca stindard al noii Lumi Globale, trebuie să
reflectăm din nou asupra acestor aspecte. Aparent, China este deja angajată pe
drumul unei revoluții legale mondiale fără ingrediente globaliste. Este cel mai
important aspect al noii vremi. Rusia nu poate fi altfel. SUA lui Trump nu are
de ales...
Industria va prelua din nou forța motrice a statelor. În
același timp, e obligatorie Revoluția Națională, Europeană și Mondială
împotriva Globalismului, ca factor ultim al dezagregării politice și
civilizaționale.
De un secol avem aceeași schimbare, care trebuie oprită, ca să-l completăm pe Xi Jinping!
