Cele mai noi editoriale:

Cum spuneam, raiul proștilor se află în politică. Acolo orice prost se poate afirma. Orice prost autentic, ce posedă mașină mică cu motor de basculantă, pantofi cu ștaif și costum pricopsit, poate deveni în politică un mentor al prostiei pentru ceilalți proști. Adicătălea noi, votanții. Diferența dintre noi, proștii de jos, care îi votăm pe cei de sus, se reflectă în bancul următor cu ciobanul și fiul său: Întro- zi fiul își ia inima în dinți și îi spune tatălui.

”Tată, să știi că eu sunt gay.”

Radioul este unul dintre puţinele mijloace informative, mai acceptabil decât televizorul, deoarece nu te agresează vizual, aşa cum imaginile transmise pe ecran în combinaţie cu mesajele rostite pot fi bune unelte pentru a crea false realităţi. Ambele au rolul de…
Citeste mai mult

Astăzi ştim că modernitatea e un non-sens. O imposibilitate. Credinţa naivă că vom fi mai buni dacă vom renunţa la trecut în favoarea unui prezent cu chip prefabricat deja începe să semene a crimă. O crimă împotriva umanităţii. Adevărata crimă…
Citeste mai mult

Sărăcia nu naşte virtute. Sărăcia naşte în continuare sărăcie, sau, cu o sintagmă celebră, „dezvoltă subdezvoltarea”. Cine caută soluţii la sărăcie prin schimbare de metalităţi, se află pe un drum înfundat. Capitalismul nu înseamnă în primul rând mentalităţi, ci bani….
Citeste mai mult

Georges Brassens

     Colegul şi prietenul nostru, Florin Cimpoca, a scris cu doar câteva ceasuri în urmă un articol care poate nedumeri: puţini sunt cei care susţin deschis, chiar dacă tacit o fac, că Biserica e un fel de Pantagruel al…
Citeste mai mult

Uitându-mă recent pe câteva bloguri/siteuri creştin ortodoxe văd că mulţi scriu despre pericolul banilor şi al lăcomiei. Într-un pasaj se vorbeşte cum lăcomia duce la venerarea idolilor falşi. Mi s-a părut interesant să citesc astfel de pasaje, având în vedere…
Citeste mai mult

Furnica cea harnică, după un an de muncă trudnică, se ducea în Franța la schi. În drum spre aeroport, când să se urce în BMW-ul său german, se întâlnește cu greierele care după un an de cântec și trândăveală se întorcea pe jos, cam amețit de aerul tare în care băuse cele zece halbe cu prietenii săi.

”Unde te duci, coană furnică?”

”În Franța la schi, trântore!”

Omul rău se cunoaşte după agitaţia febrilă care-l cuprinde atunci când e pusă sub semnul întrebării imaginea sa. România a devenit o ţară de şefi. Fiecare vrea să comande, nimeni nu vrea să asculte. Dar o elită nu se naşte ca elită decât dacă există un popor care să asculte. Un popor meritocratic, adică un popor convins că „are dreptate”, nu va naşte niciodată o elită. Pentru ca elita să apară e nevoie mai întâi de smerenia unei întregi populaţii.