Editoriale culturale, politice, recenzii
Literatura sociologică şi economică despre raporturile muncii cu idealurile morale şi vocaţionale este destul de amplă. În ultima vreme pare că interesul pentru acest domeniu a crescut. Mulţi autori caută să redescopere sursele morale ale vieţii profesionale, într-o lume economică…
Citeste mai mult
Înainte de 1989 românii iubeau Europa. Atunci, sub eticheta de Occident, în care intra o bună doză de americanism. Occidentul, mai avansat tehnologic şi mai pragmatic, nu iubea România, dar avea tot interesul să lase să se creadă aşa ceva….
Citeste mai mult
Ne bucurăm să anunţăm cititorii noştri despre un eveniment cultural deosebit, original. Cunoscutul istoric al creştinismului timpuriu, traducător al Septuagintei, Cristian Bădiliţă, va vernisa în 5 iunie o expoziţie aparte la biblioteca Dinicu Golescu din Piteşti. Să fie într-un ceas bun!
Faţă de sentimentul irepresibil al descompunerii generalizate şi al paraliziei cvasicomplete în care ne găsim ca ţară, apare astăzi cu insistenţă întrebarea: de unde trebuie început pentru a reconstrui ceea ce s-a demolat şi a reporni ceea ce pare veşnic înţepenit?
Răspunsul la această întrebare vine întotdeauna pe câteva căi, niciuna, din păcate, îndreptăţită. Să le luăm pe rând.
În 1990, partidele româneşti apărute după seceta comunistă ca nişte ciuperci nefireşti au uitat o vreme ideea de la care trebuie să plece orice demers politic: ideea unei comunităţi organice (măcar în teorie) pe care trebuie s-o apere. Izolaţionismul lui Ceauşescu a fost urmat de o oikofobie (cu termenul filosofului conservator britanic Roger Scruton) din ce în ce mai marcată, adică de o spaimă a elitei de propria sa comunitate, de propriul său popor:
Folclorul autohton mai special spune cam aşa: Adrian Năstase a fost condamnat la dispariţie politică în 2003, când şeful CIA, venit să-şi ia în primire noua feudă (cu centrul în buricul Olteniei, la Deveselu, şi marginile nicăieri, ca universul lui…
Citeste mai mult
Neintrarea României în spaţiul Schengen nu înseamnă numai un refuz al celei mai mari cancelarii europene în faţa unuia dintre cele mai „neeuropene” state, ci mult mai mult. Cei mai mulţi comentatori ai acestui eşec anunţat au speculat graba unor…
Citeste mai mult
COMUNICAT AL ONG-URILOR CREŞTINE
CARE AU PARTICPAT LA PROTESTUL PAŞNIC
DE LA MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN
«Memoria şi identitatea ţăranului român
nu au nimic în comun cu homosexualitatea»
În ceea ce privește evenimentele petrecute miercuri, 20 februarie 2013, la Muzeul Țăranului Român, dorim să facem următoarele precizări:
Pare că ciclul democraţiei româneşti postdecembriste a intrat în ultima sa turnantă. Partidele nu se mai ascund, liderii nu mai pierd vremea cu aparenţele, totul se joacă după modelul unui adevărat război civil, dus deocamdată cu arme financiare şi mediatice….
Citeste mai mult
Preşedintele Traian Băsescu a făcut zilele trecute o radiografie a actualităţii politice a momentului în faţa lui Robert Turcescu, într-un lung interviu, comparabil din acest punct de vedere cu cel pe care i l-a luat (tot la B1 TV) în…
Citeste mai mult
Prezentăm cititorilor noştri celebrul Discurs despre dictatură al lui Donoso Cortés, autor spaniol de orientare conservatoare al secolului XIX, foarte puţin cunoscut la noi.
Astăzi ştim că modernitatea e un non-sens. O imposibilitate. Credinţa naivă că vom fi mai buni dacă vom renunţa la trecut în favoarea unui prezent cu chip prefabricat deja începe să semene a crimă. O crimă împotriva umanităţii. Adevărata crimă…
Citeste mai mult
Colegul şi prietenul nostru, Florin Cimpoca, a scris cu doar câteva ceasuri în urmă un articol care poate nedumeri: puţini sunt cei care susţin deschis, chiar dacă tacit o fac, că Biserica e un fel de Pantagruel al…
Citeste mai mult
Omul rău se cunoaşte după agitaţia febrilă care-l cuprinde atunci când e pusă sub semnul întrebării imaginea sa. România a devenit o ţară de şefi. Fiecare vrea să comande, nimeni nu vrea să asculte. Dar o elită nu se naşte ca elită decât dacă există un popor care să asculte. Un popor meritocratic, adică un popor convins că „are dreptate”, nu va naşte niciodată o elită. Pentru ca elita să apară e nevoie mai întâi de smerenia unei întregi populaţii.