Șirul de evenimente care și-au marcat în mod violent începutul la 7 aprilie 2009 și care se înlănțuie preț de mai bine de șapte ani în țara noastră au produs un regim monstruos fără precedent în istoria noastră de stat independent. Grupările criminale care au ajuns la guvernare au uzurpat puterea de stat, ceea ce, potrivit articolului 2 al Constituției, reprezintă cea mai gravă crimă împotriva poporului. Am fost cu toții martorii distrugerii metodice a statului de drept, a ciopârțirii legislației și adaptării acesteia intereselor de tip mafiot ale uzurpatorilor. Am comentat cu indignare și am protestat în stradă atunci când capii grupărilor respective și-au subordonat toate instituțiile care prin lege sunt independente sau autonome: Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiție, ca și celelalte două trepte ale puterii judecătorești, Procuratura Generală, Curtea Constituțională, Serviciul de Informații și Securitate, Comisia Electorală Centrală, Banca Națională etc.
Republica Moldova a încetat să fie un stat de drept. Separația puterilor în stat nu mai există. Puterea legislativă, executivă și judecătorească și-au pierdut statutul de instituții fundamentale într-o democrație funcțională, devenind niște simple unelte de înavuțire personală și de perpetuare la guvernare a impostorilor care trag sforile din umbră. Puterea locală este la cheremul aceluiași clan, iar aleșii locali sunt constrânși cu sutele să treacă de partea uzurpatorilor, declarându-se membri ai partidului-stat.
Pentru crima de uzurpre a puterii de stat, care nu are termen de prescripție, Codul Penal stabilește prin articolul 339 pedepse cu privațiune de libertate de la 10 până la 20 de ani.
Crimele cu caracter economic, de o gravitate de asemenea fără precedent, au adus prejudicii astronomice statului și fiecărui cetățean în parte cu consecințe dramatice pentru decenii înainte. Cea mai scandaloasă serie dintre aceste crime ține de furtul miliardelor. Detrunarea banilor publici din Bugetul de Stat și din sursele de finanțare externă, privatizarea unor obiective-cheie în avantajul acelorași criminali, falimentarea artificială a celor mai importante întrerinderi de stat ar fi doar câteva dintre crimele comise de aceștia. Și în aceste cazuri Codul Penal prevede sancțiuni deosebit de drastice.
Iată de ce este momentul să fie pregătită înfăptuirea justiției după căderea acestui regim banditesc. Încă nu știm dacă sfârșitul regimului va începe odată cu încheierea campaniei electorale pentru alegerea președintelui sau se va produce în urma unor revolte populare de masă. Cert este, însă, un singur lucru. O guvernare care va succede la putere actualul regim va avea ca primă sarcină restabilirea instituțiilor statului de drept. Iar niște organe de anchetă și o justiție independentă, eliberate de sub controlul oligarhilor, vor trebui să facă tot ce este necesar pentru a pedepsi prin ani grei de pușcărie toți capii actualului regim.
Pe lângă acestea, s-ar mai impune o măsură obligatorie pentru lichidarea tuturor consecințelor stării de uzurpare a puterii de stat. Și anume, adoptarea unei Legi a Lustrației, care să interzică accesul în funcții publice tutuor celor care se fac vinovați de cea mai gravă crimă împotriva poporului. O asemenea măsură a fost operată după căderea regimurilor comuniste într-o serie de țări cum ar fi Polonia, Cehia, țările baltice și parțial România prin ”legea Ticu”, după numele președintelui de atunci a Asociației Foștilor Deținuți Politici Constantin-Ticu Dumitrescu. Vârfurile fostei nomenclaturi de partid și ai organelor de represiune s-au pomenit cu interdicția de a mai ocupa demnități publice în statele respective.
Inspirându-se din aceste exemple, Republica Moldova trebuie să adopte, așadar, o nouă lege care să interzică pentru totdeauna ocuparea de funcții publice pentru nomenclatura de partid și cea de stat, pentru infractorii care au făcut parte din organele de conducere ale partidelor membre ale coalițiilor de guvernământ. Pe lângă aceștia trebuie incluși foștii membri ai guvernelor și conducătorii structurilor afiliate Guvernului, foștii deputați din alianțele de guvernare, foștii membri ai Curții Constiuționale, ai Consiliului Superior al Justiției, foștii conducători ai Curții Supreme de Justiție și ai Curților de Apel, foștii membri ai Comisiei Electorale Centrale, foștii conducători ai Prucraturii Generale și ai Serviciului de Informații și Securitate, foștii membri ai Consiliului de Administrație ai Băncii Naționale și alți demintari de prim rang.
Cunoaștem ce a însemnat procesul de denazificare, ca și cel de decomunizare. Aceste regimuri de tip totalitar și-au primit deja sancțiunea istoriei. Pentru Moldova, însă, se impune cu necesitate un proces amplu de deratizare a instituțiilor puterii de stat de toți paraziții care au surpat din temelii ordinea constituțională a țării. Numai o epurare masivă, dură, perfect legală și întemeiată ar putea restabili funcționalitatea instituțiilor statului de drept și încrederea cetățenilor față de propria țară.
Această purificare reprezintă singura șansă de revitalizare a statului, care are menirea să servească, nu să aservească propriul popor. Tentația de a limita restabilirea adevărului și triumful justiței ar compromite iremediabil orice putere care ar succeda actualul regim. Curățirea trebuie să fie una temeinică. Răul trebuie stârpit din rădăcină. Ca să nu mai recidiveze niciodată.
