Social

Vânători, brokeri şi lupi

Pe mijlocul cărării unde mă plimb în fiecare dimineață, printre pini și frunze uscate, e sânge proaspăt. Ridic ochii și urmăresc dâra de crengi rupte și pământ proaspăt răscolit care se pierde adânc în pădure, acolo unde nu intră nicio rază de soare. Mă opresc, buimacă. Nu pot să trec pe deasupra, nici pe de lături. Cărarea e prea îngustă și nu e destul loc pentru pașii mei și ai morții. Simt stomacul suindu-mi spre piept și picioarele tremurând, fricoase. Ce să fac? Mă întorc? Continui?

 

hehey