Ex nihilo nihil
Motto: „La fiecare două secunde, Universul produce un retardat mental, încât îţi vine să-l baţi pe umăr şi să-i spui „Bravo Bătrâne”!” (L. Durrell, Cvintetul de la Avignon)
Editoriale culturale, politice, recenzii
Motto: „La fiecare două secunde, Universul produce un retardat mental, încât îţi vine să-l baţi pe umăr şi să-i spui „Bravo Bătrâne”!” (L. Durrell, Cvintetul de la Avignon)
Într-un text anterior despre nostalgia românilor după Ceauşescu şi comunism, afirmam că acesta din urmă este în ofensivă la nivel mondial. Am dat în fugă câteva argumente fără a insista, căci subiectul era legat de o gugumănie populistă şi demagog-nostalgică a guvernanţilor actuali. Promiteam însă că în legătură cu tema comunismului voi reveni. Iată că o fac. Şi pentru, printre alţii, prietenul Grigore Traian Pop.
Dincolo de eroziunile unor sintagme conceptualizând bunul cetăţean, cetăţeanul autentic(Dahl), cetăţeanul cu puteri reflexiveîn organizarea/funcţionarea cetăţii (Strauss) sau cetăţeanul adaptabil(Lapierre), aparent dezinteresat de semnificaţiile topologice ale conceptului [cetăţean], Giovanni Sartori(Homo videns) inventaria dublete şi identifica puncte nodale în termenii: cetăţean…
Citeste mai mult
Vechea meteahnă a românilor, de a se sustrage cu bucurie victoriilor colective şi a se mândri pervers cu derapajele la vedere, face azi din spiritul public de la noi un noian de incongruenţe şi ezitări defetiste, dăunătoare. Nu ne mai…
Citeste mai mult
Într-o zi, mi-am dat seama că m-am săturat de pielea mea. Nu ştiu precis de ce: era prea mică, prea meschină, ponosită, învechită. E şi o vorbă pentru asta cum că nu-ţi mai încăpi în piele! Sentimentul cam ăsta era, că nu mă mai încăpea, nu mă mai merita. Mă schimbasem, acum nu mai eram – sau nu mai voiam să fiu – oricine; adică un nimeni, nimic.
Ministrului nu-i plăcuse şcoala şi nu-i plăcuseră, cum e şi normal, nici profesorii care în loc să-l înveţe să facă bani şi să fie cel mai tare, încercau să-i bage în cap toate tâmpeniile. Noroc cu taică-său că fusese „barosan”:…
Citeste mai mult
Ministrului nu-i plăcuse şcoala şi nu-i plăcuseră, cum e şi normal, nici profesorii, care în loc să-l înveţe să facă bani şi să fie cel mai tare, încercau să-i bage în cap toate tâmpeniile. Noroc cu taică-său că fusese…
Citeste mai mult
Propoziţia lui Paul Ghiţiu „Comunismul este în ofensivă pe plan mondial” poate produce frisoane (deşi nu asta e intenţia autorului), ea amintind de o alta, încă celebră, „O stafie umblă prin Europa – stafia comunismului”, din Manifestul… lui Marx şi…
Citeste mai mult
Am avut o săptămână liberă pe care am ipotecat-o în bilete de cinema şi abonamente la diverse biblioteci. Concluziile nu pot fi decât optimiste, dincolo de îndoielile generate de această căutare a sensului timpului liber, în cel mai pur stil voit și invidiat proustian: ce lux incomparabil să avem timp liber…
Într-o serie de articole anterioare am tot folosit conceptul de „neo-comunism”. De fiecare dată am păstrat un rest de eroare în utilizarea lui. Am păstrat deschisă posibilitatea ca trecerea timpului să-mi aducă mai multă înţelepciune şi în cele din urmă să fiu convins că este un concept inadecvat pentru ceea ce voiam să caracterizez. Timpul trece, dar fără a mă convinge să renunţ la el, din contră…
Comunismul este în ofensivă la nivel mondial. Putin restrânge libertăţile şi-l proclamă pe Lenin sfânt, Ianukovici vrea să împiedice organizarea manifestaţiilor Opoziţiei, Bulgaria vrea un cod penal după modelul celui comunist, în America nu e bine să spui ceea ce gândeşti…
Citeste mai mult
După ce despre românii Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu şi Nichita Stănescu s-a vorbit, când şi când, ca despre marii ignoraţi ai juriului Premiului Nobel, vestea şchioapă din presa noastră că „unei românce i s-a acordat Nobelul pentru literatură”…
Citeste mai mult