Carl Schmitt și critica războiului just

„Cine spune «umanitate» caută să înșele” – Carl Schmitt (citându-l pe Proudhon) Continuăm panorama gânditorilor care au reflectat asupra războiului pornind de la propria lor formație intelectuală; astăzi vorbim despre Carl Schmitt.În peisajul filosofiei politice și al dreptului din secolul al XX-lea, puțini autori au analizat tranziția echilibrelor geopolitice cu atâta luciditate și radicalitate precum juristul german Carl Schmitt. În centrul reflecției sale asupra relațiilor internaționale – exprimată magistral în lucrări precum Le concept discriminatoire ...

Citește tot articolul

Social

Noua dezordine ...

Spațiul dezbaterilor publice dă în clocot, în ultimele zile, din cauza unor scandaluri morale: devianți sexuali care reprezintă scene clasice ...

Află mai multe
Cultural

Ifigenia sau jertfa ...

Miercuri, 12 februarie 1941, în sala “Comedia” a Teatrului Naţional din Bucureşti (al cărui director era la vremea aceea romancierul Liviu ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Zeus și vacile lui iubite

În Stilistica limbii române, 1944, una dintre cele mai interesante cărţi ale lui Iorgu Iordan şi una dintre cărţile de înţelepciune ale culturii noastre, sunt discutate pe larg fapte de limbă ce implică participarea afectivă a vorbitorilor. Iorgu Iordan găseşte şi vocale lungi la Creangă (pe care, de altfel, îl va edita, dar mult după război, într-o ediţie critică ce a devenit, astăzi, de referinţă), şi cuvinte transcrise silabic de Caragiale, şi multe, foarte multe ...

Bietul Marino! (II)

Peisajul publicisticii româneşti de după 1989 este dominat de unele mutaţii lingvistice asupra cărora semiologii, câţi vor mai fi rămas, nu insistă, poate şi întrucât fenomenul are o dialectică aparte. La lectura memoriilor lui Adrian Marino (veritabil roman autobiografic) alunecările de sens ale unor categorii precum „persoană”, „personaj”, „personalitate” nu pot fi explicate doar prin bruiajul limbajului, în contextul aşa-ziselor achiziţii lingvistice de ultimă ...

Autoritate spirituală și putere temporală

Trei autori consideraţi drept reprezentanţi extraordinari ai gândirii tradiţionale şi-au îndreptat atenţia către aceeaşi întrebare doctrinară. În 1929, Rene Guénon a publicat o lucrare intitulată Autorité spirituelle et pouvoir temporal publicată de J. Vrin.[1] În acelaşi an, Julius Evola i-a răspuns cu un articol ce poartă acelaşi titlu, care a apărut în revista italiană Krur[2]. Finalmente, în 1942, Ananda K. Coomaraswamy a publicat un eseu care a abordat aceeaşi ...

Bietul Marino! (I)

Este extrem de dificil să-ţi clarifici impresiile despre omul şi cărturarul Adrian Marino (refuză să accepte că ar fi literat, critic sau istoric literar şi e de-a dreptul scandalizat când e considerat eseist), după lectura masivului volum Viaţa unui om singur (Polirom, 2010), apărut postum, conform dorinţei testamentare a autorului. Afirm dintru-nceput că la lectură şi încă mult timp după aceea, admiraţia, revolta şi mila creştină se amestecă de-a valma. În ceea ce mă ...

Un text despre înțelepciunea teologică a lui Petru Rareș

Grigore Ureche aprecia astfel cele două domnii ale lui Petru Rareş (1483 – 1546): „cu adevărat era ficior lui Ştefan vodă cel Bun, că întru tot simăna tătâne-său, că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia, lucruri bune făcea, ţara şi moşiia sa ca un păstor bun o socotiia, judecată pre direptate făcea”. Modelul ilustrului său tată i-a diriguit comportamentul şi gândirea, chiar dacă nu s-a putut ridica până la măreţia istorică a lui Ştefan cel ...

Amintiri din vremea scrisului liber

În proză, şi mai ales în teatru, accentele rostirii sunt marcate grafic de către autorii noștri clasici. Caragiale, în ediţiile sale (adică: în publicarea de către el însuşi a textului), are astfel: Mmitocane!, Ppastramagiule! (Zeiţa, în O noapte furtunoasă), Auzi, mmizerabilul! Să ’ndrăznească să-mi ţie drumul! Personajul este furios (sau mimează), pronunţă consoanele duble la îneceputul cuvântului exact cum se întâmplă în vorbirea obişnuită. Să’ ...

Ce materiale de construcţie preferă Dumnezeu?

Domnul Dan Teodorescu, şeful trupei pop-rock “Taxi”, a avut un vis, căruia i-a dat titlul “ Dumnezeu preferă lemnul şi spaţiile mici” şi pe care l-a pus imediat pe muzică. Creaţia, devenită virală pe internet şi promovată cu entuziasm de unele televiziuni, este deja un hit , o lovitură, o altă lovitură la adresa Catedralei Mântuirii Neamului. Mulţi vor spune că visul n-a avut loc, că totul este o ficţiune. Probabilitatea ca domnul Dan Teodorescu să fi visat ...

Julius Evola și Mircea Eliade, scurtă istorie a unei ”prietenii ratate”

Introducere Traiectoria raporturilor culturale și umane dintre doi protagoniști ai vieții intelectuale ai secolului XX ca Julius Evola și Mircea Eliade este marcată de un acord cordial în stadiul său incipient: în 1926, într-o recenzie a unor reviste italiene și românești publicată în ”Revista universitară”, tânărul de nouăsprezece ani Mircea Eliade, citând autorii numărului din ” Bilychnis – Rivista mensile di studi religiosi” din ianuarie 1926, menționa ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă