Piaţa apocalipselor îşi îmbogăţeşte oferta continuu, tot omul putând alege varianta care i se potriveşte cel mai bine pentru cultivarea proprie-i stări de angoasă.
Apocalipsele sunt evenimente cu efecte negative pentru om, cu impact naţional, regional, global şi chiar cosmic, până la urmă de neînţeles, fără sens.
Avem apocalipsa cu asteroidul, cu alinierea planetelor, cu echinocţiul, cu solstiţiul, cu încălzirea globală, cu eclipsele, cu prăbuşirea burselor, cu creşterea preţurilor, cu superbomba, cu epidemiile de gripă, cu grexit, cu brexit, cu ISIS, cu mişcările tectonice, cu uraganul, cu erupţiile vulcanilor, cu tsunami, cu înmulţirea populaţiei, cu scăderea natalităţii, cu ascensiunea unor personalităţi pe scena istoriei sau cu ieşirea acestora de pe aceeaşi scenă…
De Donald Trump se leagă multe previziuni sumbre, chiar o apocalipsă… Trampocalipsa! Ultima carte a jurnalistului John Nichols se intitulează “Horsemen of the Trumpocalipse-A field guide to the most dangerous people în America” (https://www.amazon.com/Horsemen-Trumpocalypse-Dangerous-People-America/dp/1568587805) Din prezentarea cărţii, rezultă că autorul, privind de la stânga, a identificat deja cei patru călăreţi ai trampocalipsei: o galerie necinstită de negustori de ură de dreapta, capitalişti prieteni la cataramă, anti-imigranţi şi negaţionişti ai încălzirii globale. Aceştia ar semăna în lume ciuma, războiul, foametea și moartea. Un motiv serios pentru a-l da jos pe Trump. Dispare Trump, dispar şi călăreţii!
Dar nici kimyongunocalipsa, cu ai săi călăreţi, nu este de neglijat. În frunte aleargă călăreţul războiului care, consumând toate resursele, face loc celorlalţi trei călăreţi: al foametei, al ciumei şi al morţii. Deocamdată, numai pentru poporul nord-coreean…
De fapt, fiecare popor are în sânul său cel puţin un germen conducător apocaliptic, care se manifestă când îi vine vremea. Unii germeni par blânzi, plini de intenţii bune…
Apocalipsele pândesc de peste tot, dar omenirea nu stă cu mâinile în sân. Pentru prevenirea lor se caută soluţii ştiinţifice, tehnice, politice, economice, militare, sociale… Bruce Willis şi echipa au detonat un asteroid în filmul Armageddon,1998. Ştiinţifico-fantastic se poate orice…
Femeile din Irlanda au mărşăluit recent pentru dreptul la avort… Germania a legalizat şi ea căsătoria unisex. Cu puţine excepţii, legal, Europa este gay. Şi avorturile şi căsătoriile unisex sunt măsuri de prevenire a apocalipsei ca urmare a înmulţirii populaţiei… Dacă va fi nevoie de copii pentru cuplurile unisex, aceştia vor fi luaţi de la imigranţi…
Ar mai fi o apocalipsă, de care lumea a uitat sau se face că nu ştie, şi care nu poate fi evitată, nici de cei vii, nici de cei morţi: Apocalipsa, revelată Sfântului Ap. şi Ev. Ioan, de îngerul Domnului, pe insula Patmos, în sec.I, d.H. Deşi întreaga Sfântă Scriptură este insuflată de Duhul Sfânt, deci demnă de crezare, am întâlnit, totuşi, un creştin-ortodox (!), cu credinţă-n suflet multilaterală, care spunea că Apocalipsa este opera unui… psihopat! Multe mai rabdă Dumnezeu…
Apocalipsa va fi marea Descoperire de la sfârşitul veacurilor când “ … ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el se vor mistui. (…) Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea. Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină.” (II Petru 3, 10, 13-14). Această Apocalipsă, nu este un motiv de teamă, de frică, de groază, ci de aşteptare înfrigurată, cu emoţie, ca în faţa unui examen pentru care ne-am sârguit toată viaţa ca să fim “aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină”. Nu vom fi reuşit sută la sută, dar măcar ne vom fi străduit să adunăm cât mai multă pace, cât mai multă neprihănire şi cât mai puţină vină.
Lumea, însă, merge de-a-ndăratelea, spre dezordine şi prihănire, şi nu recunoaşte nicio vină, de care ar trebui să dea seama în faţă vreunei autorităţi transcendente. Aşa că nu-i greu de ghicit în ce stare va fi aflată în ziua Domnului.
De aceea se înmulţesc apocalipsele surogat, ca ciupercile după ploaie, şi au căutare.
Pingback: Nicusor Gliga – Apocalipse, apocalipse… – Veghe Patriei