Editoriale culturale, politice, recenzii
Intervenţia de faţă îşi propune demontarea impedimentelor care par să bruieze partitura lecturii lui Foucault în spaţiul românesc post 1989: primul se vrea rezultanta unui complex secundar care semnalează contactul tardiv românesc cu discursul foucault-ian, luarea de act fiind consumată…
Citeste mai mult
Universitatea din Bucureşti organizează CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ DE MITOLOGIE ŞI FOLCLOR PRIMA EDIŢIE 8-9 martie, 2014 Gazdă este Facultatea de limbi şi literature străine a Universităţii din Bucureşti Str. Edgar Quinet nr. 5-7, sector 1, Bucureşti (metrou Universitate) …
Citeste mai mult
Într-o reinterpretare Houellebecq-iană, Raoul Eshelman (Performatism, or the End of Postmodernism) nu putea evita capacana mixturii performatism – postmodernism, în sensul cheii metaforice a raportului de filiaţie – doi fraţi având caractere opuse (unul dominat de raţiune, celălalt de sex…
Citeste mai mult
După o definiţie generală, care încearcă să le sintetizeze pe cele date de diferiţi oameni de stiinţă, geopolitica poate fi considerată drept „studiul relaţiilor internaţionale din perspectivă spaţială şi geografică, unde este luată în considerare influenţa factorilor geografici asupra politicii externe a statelor şi rivalităţile de putere asupra teritoriilor aflate între două sau mai multe state, sau între diverse grupuri politice şi mişcări armate”[i].
Voi începe cu sfârşitul, afirmând că, în spaţiul mistic al Estului, spiritul faustic nu-i tocmai încercare tragică dar lucidă de echilibrare sufletească, de regăsire de sine, de depăşire a limitelor. E mai mult coliziune între două culturi. (Deşi ar fi…
Citeste mai mult
Atât viaţa lui Péter Nádas, cât şi opera sa cu tentă autobiografică pot părea contrafaceri. Omul cochetează cu sinuciderea, iar scriitorul e mereu aspirant, mereu nemulţumit că ceea ce scrie nu-l reprezintă, atacă viaţa din lateralele posibilului, sfidând mereu constrângerile…
Citeste mai mult
Am avut o săptămână liberă pe care am ipotecat-o în bilete de cinema şi abonamente la diverse biblioteci. Concluziile nu pot fi decât optimiste, dincolo de îndoielile generate de această căutare a sensului timpului liber, în cel mai pur stil voit și invidiat proustian: ce lux incomparabil să avem timp liber…
După ce despre românii Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu şi Nichita Stănescu s-a vorbit, când şi când, ca despre marii ignoraţi ai juriului Premiului Nobel, vestea şchioapă din presa noastră că „unei românce i s-a acordat Nobelul pentru literatură”…
Citeste mai mult
Demersul (Estic) de faţă mizează pe racordarea, prin ricoşeu, pe modul / formula de exprimare pe-cont-propriu a unei stări de ingenuitate / de captare a adevărului prim livrat(-ă) de arta naivă, la limita laxă între/dintre expresia involuntară a inocenţei – trăirea empatică pură.
Acum, când orice afirmaţie, oricât de neîntemeiată logic, oricât de hazardată, se poate salva prin hapul dulce-amar al postmodernismului, sărbătoarea naşterii Domnului se substituie brutal spectacolului comercial al unui Moş viril, deşucheat, secondat de nimfe care exultă sexualitatea. „Întreaga noastră…
Citeste mai mult
„Sfârşitul comunismului înseamnă şi sfârşitul democraţiei. Asistăm astăzi la instaurarea totalitarismului democratic sau, dacă vreţi, a democraţiei totalitare”. Această afirmaţie tranşantă aparţine lui Alexandr Zinoviev, iar explicaţia detaliată face obiectul unei cărţi de 110 pagini, La grande rupture, apărută în…
Citeste mai mult
Cu a sa doctrină “care se ascunde / sub vălul versurilor stranii” şi cu certitudinea lui de a fi numai un copist al Iubirii, Dante n-a fost un “literat”, aşa cum nu au fost „literati” rshi-i vedici sau mantrakrt-i, ci a fost un clar-văzător, un mărturisitor al adevărului (satya-âdin)
(Ananda K. Coomaraswamy)
Greu de imaginat un titlu mai frumos. Cum să nu te apropii de cartea cu un asemenea titlu, cum să nu o răsfoieşti? Iar dacă o răsfoieşti, sigur dai peste cuvintele scrise cu italice: Pe aceste meleaguri, trenurile goneau dinspre…
Citeste mai mult
„Oricine a refuzat mitul raţionalist al „progresului” şi interpretarea istoriei ca o dezvoltare pozitivă fără oprire a umanităţii se va găsi pas cu pas condus către o viziune despre lume care era comună tuturor marilor tradiţii culturale şi care avea în centrul său memoria unui proces de degenerare, lentă întunecare sau prăbuşire a unei lumi anterioare mai elevată”. (Julius Evola, Despre secretul degenerării, 1938)