Politic

Pe blogul său, care poartă titlul „memorie, libertate, moderaţie“, domnul Vladimir Tismăneanu ne recomandă lectura unei cărţi cu un titlu care mi-a atras atenţia: The Neoliberal Revolution in Eastern Europe de Paul Dragoş Aligică şi Anthony J. Evans. Cum nu…
Citeste mai mult

În câteva eseuri anterioare vorbeam de aspectele pe care le îmbracă neo-comunismul în învăţământul preuniversitar. Înainte de a reveni la aceeaşi temă, n-ar fi rău poate să abordăm câteva generalităţi despre neo-comunism, ceea ce este tot una cu a vorbi despre statul neo-comunist, aşa cum transpar ele din experienţa noastră de români de toate zilele.

Pentru un ziarist german, căruţa europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut a apărut la reputata editură germană Rowohlt cartea “Ist Intelligenz erblich? – Eine Klarstellung“. (“Este inteligenţa ereditară? – o clarificare”). Autorul cărţii, Dieter E. Zimmer, s-a…
Citeste mai mult

În cancelariile  influente şi-n cercurile/„structurile” încă marcate de duhul Ialtei şi Maltei, geopolitica pare a deveni un joc de societate pe computer, urmat de momente de relaxare în care futurologia şi filosofia istoriei sunt persiflate în fel şi chip. Ingredientele…
Citeste mai mult

Pornind de la sloganul deja desuet „dreptate până la capăt”, putem adăuga că fără adevăr până la capăt nu sunt posibile nici dreptatea şi nici responsabilitatea actului guvernării, până la capăt.

Zilele trecute, BNR a declarat oficial că România va rata aderarea la euro în 2012[1]. A rata această ţintă însă nu înseamnă că România ar putea să-şi menţină privilegiul unei monede proprii pe lungă durată. Integrarea europeană de după război…
Citeste mai mult

Înainte de 1989 românii iubeau Europa. Atunci, sub eticheta de Occident, în care intra o bună doză de americanism. Occidentul, mai avansat tehnologic şi mai pragmatic, nu iubea România, dar avea tot interesul să lase să se creadă aşa ceva….
Citeste mai mult

Orice om conştient de sensul lumii în care trăieşte respectă, cred, necondiţionat două lucruri: tradiţia şi modelele transistorice/istorice. Până nu demult Vieţile paralele ale lui Plutarh au şlefuit sufletele (uneori doar ambiţiile) războinicilor şi oamenilor politici europeni. Cine mai citeşte…
Citeste mai mult

Regele Mihai se adresa românilor cu următoarele: ”Iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor! Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” (Regele Mihai, discurs rostit în Parlamentul României la 25 octombrie 2011, Academia Română, ”Academia Română și Casa Regală a României. Două destine paralele”, Ed. Academiei Române, 2013, p.89)

Că n-am avut un Ev Mediu, în accepţia consacrată a termenului, deşi sunt învăţaţi care se străduiesc să-l identifice în timp şi spaţiu, pentru a afirma, în consecinţă, că am fi traversat şi-o Renaştere, măcar asemănătoare cu cea occidentală, pare…
Citeste mai mult

Elaborând şi predând spre publicare un posibil studiu despre „ne-locurile crono-politicii” actuale, cu recul în proiectul sloterdijk-ian al unui model atmosferico-arhitectonic (axat pe „punctele de fugă” nu atât ale unei convergenţe optice, ci, mai curând, ale unei construcţii de comutare,…
Citeste mai mult

Citim uneori, în relatări pitoreşti, exotice, despre prezenţa, la Bucureşti, în calitate de oaspete, a marelui scriitor Lev Nicolaevici Tolstoi, timp de patru luni, în prima parte a anului 1854. Istoriografia romantică încearcă reconstituirea vieţii sale în această perioadă, mult…
Citeste mai mult

Statul român invitat în sala de aşteptare. Un primar de la Miercurea Ciuc ne spune că în oraşul „său” limba oficială este maghiara. Statul român comunicase tuturor „cetăţenilor” din toată România că în spaţiul public (instituţii şi servicii publice) limba…
Citeste mai mult

Cu impresionantul ei patrimoniu cultural cu tot, Europa traversează o criză economică al cărei sfârşit încă nu se arată. Nici zestrea culturală şi istoria popoarelor europene nu rămân scutite de asprimea crizei şi transformă bijuterii ale culturii universale în gaj pentru Fondul Monetar. Am putea aşadar chiar să ne considerăm fericiţi că, din patrimoniul nostru cultural, Eminescu nu este un Acropole clădit din piatră, ci din cuvinte şi idei, care, după ce a mai trecut şi tăvălugul lui Patapievici peste el, ar fi fost girat finanţei mondiale.