China va abandona principiile occidentale de evaluare științifică
Evaluarea științifică în China intră într-o fază de transformare istorică, abandonând indicatorii moșteniți din Occident. Această schimbare redefinește însăși valoarea cunoașterii în secolul XXI.
Un articol apărut în Nature la 14 aprilie relatează că Biblioteca Științifică Națională a Academiei Chineze de Științe a decis să înceteze actualizarea și publicarea clasamentului său influent al revistelor științifice, un instrument care, timp de peste douăzeci de ani, a modelat evaluarea științifică în China și, prin extensie, a contribuit la consolidarea unei ortodoxii globale bazate pe măsuri cantitative. Departe de a fi o simplă decizie administrativă, această măsură constituie o ruptură epistemologică ce pune sub semnul întrebării însăși esența sistemului contemporan de legitimare a cunoașterii.
Timp de ani de zile, în China, ca și în mare parte a lumii, evaluarea științifică s-a articulat în jurul unor indicatori precum factorul de impact, indicele Hirsch și numărul brut de publicații. Acești indicatori, concepuți inițial ca instrumente auxiliare pentru orientarea lecturii și diseminarea cunoașterii, au devenit instrumente normative care dictează parcursurile profesionale, ierarhiile instituționale și fluxurile de finanțare. Revista în care era publicat un articol a căpătat o importanță disproporționată în raport cu conținutul său, generând o inversare a valorilor în care forma a eclipsat fondul, iar aparența a ajuns să primeze asupra substanței.
Acest fenomen nu era specific doar Chinei, însă acolo a căpătat o intensitate deosebită din cauza expansiunii rapide a sistemului universitar și a ambiției de a se impune ca putere științifică globală. Programe orientate spre excelența academică, echivalente funcționale ale inițiativelor de competitivitate internațională, au consolidat un ecosistem în care productivitatea era măsurată în termeni de volum și vizibilitate, mai degrabă decât de profunzime și originalitate. Astfel, evaluarea științifică în China a devenit o reflectare amplificată a tensiunilor inerente modelului occidental de știință cuantificată.
Decizia de a elimina clasamentul revistelor nu se reduce la simpla suprimare a unei liste; ea pune sub semnul întrebării o arhitectură simbolică ce instituționalizase echivalența dintre prestigiul editorial și valoarea științifică. Prin suspendarea acestui mecanism, Academia Chineză de Științe provoacă o ruptură care obligă la regândirea fundamentelor evaluării științifice în China, deplasând atenția de la reputația condiționată de indici către contribuția reală la cunoaștere.
Această schimbare se înscrie într-o reformă mai amplă care urmărește depășirea „celor cinci criterii principale”, o inițiativă ce încearcă să reducă dependența de indicatori formali precum notele la examene, diplomele obținute la instituții prestigioase, numărul de publicații și titlurile academice. În acest context, evaluarea științifică în China este regândită ca un proces care integrează dimensiuni calitative anterior marginalizate: relevanța socială, inovația autentică și impactul pe termen lung.
Cu toate acestea, criticarea indicatorilor tradiționali nu rezolvă automat problema înlocuirii lor. Istoria evaluării științifice în China, asemenea oricărui sistem complex, arată că fiecare criteriu generează propriile stimulente și, implicit, noi distorsiuni. Provocarea constă în conceperea unor mecanisme care să evite atât arbitrarul, cât și controlul birocratic excesiv, fără a cădea în capcana de a se baza pe cifre care, deși reductive, ofereau o iluzie de obiectivitate.
Întrebarea crucială nu este doar ce va înlocui factorul de impact sau indicele Hirsch, ci dacă este posibilă conceperea unei evaluări științifice care să nu reducă pluralitatea cunoașterii la un set finit de indicatori. În acest sens, decizia Chinei poate fi interpretată ca un experiment la scară civilizațională: o încercare de a reechilibra raportul dintre măsurare și semnificație, dintre cuantificare și înțelegere.
Această transformare scoate la iveală o tensiune mai profundă între modelele de raționalitate. În China, evaluarea științifică, eliberându-se de normele importate, deschide calea către o epistemologie mai puțin dependentă de ierarhiile globale și mai atentă la propriile priorități strategice. Acest demers nu implică o respingere a științei occidentale, ci mai degrabă o renegociere a criteriilor sale de validare — un fel de de-occidentalizare parțială a judecății științifice.
Ar fi însă naiv să interpretăm această schimbare drept o eliberare absolută. Orice reformă instituțională este influențată de interese particulare, iar evaluarea științifică în China nu face excepție. Redefinirea criteriilor de valoare poate răspunde și necesității de a alinia producția științifică la obiectivele naționale, ceea ce introduce noi forme de instrumentalizare.
Autonomia cunoașterii, întotdeauna fragilă, se găsește astfel prinsă între logica pieței globale și cea a statului. În ciuda acestor ambivalențe, renunțarea la clasamentele revistelor marchează un punct de cotitură care depășește granițele Chinei. Într-o lume în care știința a devenit tot mai dependentă de măsuri standardizate, evaluarea științifică din China oferă un precedent capabil să inspire reforme în alte sisteme universitare. Criza indicatorilor nu este un fenomen local, ci manifestarea limitelor unui paradigm care confunda măsura cu valoarea.
În cele din urmă, transformarea evaluării științifice în China ne invită să regândim o întrebare fundamentală: ce înseamnă să produci cunoaștere valoroasă în secolul XXI? Răspunsul, încă în construcție, nu se poate reduce la cifre sau clasamente. El necesită o reflecție mai amplă asupra finalităților științei, a relației sale cu societatea și a criteriilor care determină ceea ce merită să fie recunoscut, finanțat și păstrat. În acest proces, China nu doar își redefinește propriul sistem, ci invită întreaga lume să și-l regândească pe al său.
https://reseauinternational.net/la-chine-abandonnera-les-principes-occidentaux-devaluation-scientifique/
