Cu sau fără Ilie Bolojan, România rămâne... „SAFE”
Instalarea Rheinmetall în
România, masivă, odată cu programul SAFE, e un punct de inflexiune în
geopolitica românească.
Germania, putere majoră
europeană, este una medie la nivel mondial.
Întrebarea, aparent fără răspuns
deocamdată, este: se va instala Germania în România ca vector atlantist sau ca
vector eurasianist?
Germania, ca putere medie, nu
poate juca decât ca pion al unei puteri globale de prim rang: SUA sau alianța
Rusia-China. Nu există alternativă... (M. Thatcher).
Lecția interbelică se repetă:
Germania, ca putere dominantă a centrului Europei, nu a putut fi tolerată de
puterile excentrice ale continentului: pe de o parte, SUA, continuare a
interesului maritim al insulei britanice, pe de altă parte Rusia, extremitatea
estică a Europei care aspira la statutul de nouă Romă, deci de capitală a unei
Europe întregi, privită dinspre Est...
Spre deosebire de perioada
interbelică, „Germania eurasianistă” are azi de partea ei Rusia și China, în
locul Japoniei, care nu a depășit niciodată aria asiatică în expansiunea ei
spre est. China este deja instalată în insula britanică și în Balcani!
În plus, Franța gaullistă de azi
este mult mai atașată de proiectul eurasianist decât Franța interbelică - cea
din urmă, tremurând din cauza „complexului german”, era obligată să se alieze,
contrar logicii continentaliste, cu o Americă și o Anglie ce visau distrugerea
Germaniei și, indirect, a legăturii eurasianiste a Germaniei cu Rusia.
Franța de azi e mai antiamericană
decât o recomandă puterea ei reală și decât o recomandă alianța cu Germania. Un
potențial pe care nici China nu se grăbește să-l vădească, din motive
obiective.
India care face probleme BRICS
este cea mai mare putere globală neglijabilă a momentului...
A ține cont de India ezitantă
înseamnă a bloca procesul geopolitic inevitabil.
Așadar, dacă, așa cum pare,
Germania va domina România, nu o va putea face decât ca putere continentalistă
ce se ridică peste naufragiul puterilor maritime cândva amenințătoare. Lecția
iraniană e clară.
România? Căderea guvernului
Bolojan va fi un sacrificiu tactic (dar va fi?) pentru a asigura noul impuls al
europenizării de tip nou a țării, care, dacă scenariul de mai sus e corect, e
sinonim cu o detașare de atlantism și o intrare în logica de „tip Kondratiev” a
eurasianismului.
Evident, procesele se vor desfășura în logica înșelătoare a unor concepte oferite consumului public: „valori europene”, „parteneriat strategic”, „amenințare rusească”, „fascism”, „legionarism”, „democrație vibrantă”, „lume liberă” etc.
