Instalarea Rheinmetall în România, masivă, odată cu programul SAFE, e un punct de inflexiune în geopolitica românească.

Germania, putere majoră europeană, este una medie la nivel mondial.

Întrebarea, aparent fără răspuns deocamdată, este: se va instala Germania în România ca vector atlantist sau ca vector eurasianist?

Germania, ca putere medie, nu poate juca decât ca pion al unei puteri globale de prim rang: SUA sau alianța Rusia-China. Nu există alternativă... (M. Thatcher).

Lecția interbelică se repetă: Germania, ca putere dominantă a centrului Europei, nu a putut fi tolerată de puterile excentrice ale continentului: pe de o parte, SUA, continuare a interesului maritim al insulei britanice, pe de altă parte Rusia, extremitatea estică a Europei care aspira la statutul de nouă Romă, deci de capitală a unei Europe întregi, privită dinspre Est...

Spre deosebire de perioada interbelică, „Germania eurasianistă” are azi de partea ei Rusia și China, în locul Japoniei, care nu a depășit niciodată aria asiatică în expansiunea ei spre est. China este deja instalată în insula britanică și în Balcani!

În plus, Franța gaullistă de azi este mult mai atașată de proiectul eurasianist decât Franța interbelică - cea din urmă, tremurând din cauza „complexului german”, era obligată să se alieze, contrar logicii continentaliste, cu o Americă și o Anglie ce visau distrugerea Germaniei și, indirect, a legăturii eurasianiste a Germaniei cu Rusia.

Franța de azi e mai antiamericană decât o recomandă puterea ei reală și decât o recomandă alianța cu Germania. Un potențial pe care nici China nu se grăbește să-l vădească, din motive obiective.

India care face probleme BRICS este cea mai mare putere globală neglijabilă a momentului...

A ține cont de India ezitantă înseamnă a bloca procesul geopolitic inevitabil.

Așadar, dacă, așa cum pare, Germania va domina România, nu o va putea face decât ca putere continentalistă ce se ridică peste naufragiul puterilor maritime cândva amenințătoare. Lecția iraniană e clară.

România? Căderea guvernului Bolojan va fi un sacrificiu tactic (dar va fi?) pentru a asigura noul impuls al europenizării de tip nou a țării, care, dacă scenariul de mai sus e corect, e sinonim cu o detașare de atlantism și o intrare în logica de „tip Kondratiev” a eurasianismului.

Evident, procesele se vor desfășura în logica înșelătoare a unor concepte oferite consumului public: „valori europene”, „parteneriat strategic”, „amenințare rusească”, „fascism”, „legionarism”, „democrație vibrantă”, „lume liberă” etc.

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă