Editoriale culturale, politice, recenzii
La 4 septembrie 1940 domnul general Ion Antonescu este însărcinat de regele Carol cu formarea unui guvern, iar a doua zi este învestit cu puteri depline pentru conducerea statului prin decret regal. Abdicarea ulterioară a regelui (în asentimentul întregii clase…
Citeste mai mult
Greu de imaginat un titlu mai frumos. Cum să nu te apropii de cartea cu un asemenea titlu, cum să nu o răsfoieşti? Iar dacă o răsfoieşti, sigur dai peste cuvintele scrise cu italice: Pe aceste meleaguri, trenurile goneau dinspre…
Citeste mai mult
„Neoliberalismul” reprezintă în linii generale „opera de ridicare a unei clase sociale, cu toate instituţiile necesare”, ca un „lucru elementar” pentru „avuţia naţională”. Altfel spus, „din sărăcie nu s-a născut niciodată civilizaţie. Şi pentru ca ţara noastră să-şi mărească avuţia…
Citeste mai mult
Printre formulele elaborate de teologia occidentalistă, aceea a “Axei Răului” este doar cea mai recentă, având în vedere că orice novice în ale politicii cunoştea la vremea sa sintagma “Imperiul Răului”, pentru a demoniza Uniunea Sovietică. La origine, totuşi, stă…
Citeste mai mult
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pe când prostia nu, spunea cineva. Iată colea de exemplu (http://cabalinkabul.wordpress.com) un articol care face măsura celor afirmate mai sus. Articolul are titlul: Primul gest glorios al României —…
Citeste mai mult
A statului împotriva statului, a statului împotriva societății, a societății împotriva societății
Biopsia: Satul Fântâna, Brașov
Despre rolul intelectualilor în europenizare nu trebuie discutat ca despre o forţă omnipotentă, aşa cum există tendinţa, în spaţiul est-european, de a-i supraîncărca cu misiuni şi roluri multiple. Încă de acum 70 de ani, C. Rădulescu-Motru sublinia că termenul intelectual…
Citeste mai mult
Teritoriul este una dintre dimensiunile fundamentale ale unui popor. De fapt, putem spune că, aşa cum oraşul este proiecţia fizică a societăţii şi cum gospodăria este expresia spaţială a familiei, teritoriul ocupat de un popor este corespondentul, în relief, al…
Citeste mai mult
Revăzând notele lui Ferenc Fehér (Biopolitică pe ruinele comunismului),putem afirma că din povestea postcomunistă lipsește tocmaibiopolitica sănătăţii şi a sexualităţii – subcapitole ale biopoliticii care nu figurau (la momentul publicării articolului lui Fehér, în 2005) pe agenda politică a lumii postcomuniste, din raţiuni corecte şi / sau eronate, nici ca teme biopolitice, nici ca puncte nodale ale politicii libertăţii, nici ca articulări permanente ale problemelor sociale.
Probabil pentru a-i da o contralovitură fostului preşedinte Ion Iliescu, cel care – mister de tip medieval – după ce l-a umilit pe fostul rege Mihai, întâmpinându-l la intrarea în ţară cu scutieri, mascaţi şi motorizate, a sfârşit prin a-i…
Citeste mai mult
De câteva săptămâni asistăm la un adevărat război mediatic al Germaniei împotriva interceptărilor americane în urma dezvăluirilor agentului Snwoden. Isteria publică se explică şi prin sentimentele de natură umană şi de compasiune, probabil mai mult faţă de Angela Merkel, în calitate de mamă a Europei, decât faţă de funcţia de Cancelar al Germaniei.
Constatând tendințele anti-naționale, anti-unioniste ale politicienilor români, sunt tentat să-l parafrazez pe marele Eminescu: “Avem o țară și punctum“.
„Oricine a refuzat mitul raţionalist al „progresului” şi interpretarea istoriei ca o dezvoltare pozitivă fără oprire a umanităţii se va găsi pas cu pas condus către o viziune despre lume care era comună tuturor marilor tradiţii culturale şi care avea în centrul său memoria unui proces de degenerare, lentă întunecare sau prăbuşire a unei lumi anterioare mai elevată”. (Julius Evola, Despre secretul degenerării, 1938)
Despre Hyperborei, populaţia care locuia în extremul-septentrion, se găsesc menţionări în numeroşi autori ai antichităţii latine şi greceşti. Prima mărturie apare la Hecateu din Milet (sec.VI a.H.), care îi situează în extremul nord al pământului, între Ocean şi Munţii Rifei.
Învăţământul românesc seamănă din ce în ce mai mult cu „Mitul lui Sisif”.