Editoriale culturale, politice, recenzii
Am întrebat un prieten de ce nu se prezintă la vot, cu ocazia alegerilor locale din 2012. Atunci mi-a vorbit pentru prima oară despre "piscina cu crocodili și piscina cu rechini". Este o teorie interesantă, pe care o voi expune în continuare.
În 10 octombrie 1927, Jacques Bainville publică în L’Action française un nou articol despre România, în urma unei vizite efectuate în ţara noastră. Este un articol cald, care emoţionează. Bainville vorbeşte despre români ca despre o rudă de departe pe care…
Citeste mai mult
Acceptând opinia (mai mult sau mai puţin verticalizată politic) a lui Andrei Pleşu din Obscenitatea publică (Humanitas, Bucureşti, 2004), piaţa publicisticii ar inunda, impudic în desfrânări, cu însutite chipuri ale imediatului. „Marele bordel al tranziţiei” (tot) confirmă (de atunci şi până astăzi) că nu numai dezmăţul fizic e obscen: taclaua balcanică înlocuieşte, politic, civilizaţia dialogului, asumându-şi plăceri care n-au nicio legătură cu ideile!
Întâlnindu-se cu zece leproşi, care îl roagă să-i ajute, Mântuitorul îi trimite să se arate preoţilor, iar pe drum, cei zece se vindecă; nouă dintre ei îşi continuă drumul, ca şi cum ceea ce li s-a întâmplat era firesc…
Citeste mai mult
Centrul de Formare Profesională al Universității Spiru Haret și Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România (ANCAAR) organizează programul de specializare pentru „Pedagog de recuperare”, cod COR 333003, autorizat de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA).
Programul este creditat de Colegiul Psihologilor din România cu 60 de credite.
În urmă cu o săptămână, la Paris a avut loc o mare manifestare (350 000 de oameni, după declaraţiile poliţiei): în sprijinul familiei, s-a spus în grabă de către organizaţiile profamilie, sau împotriva legalizării căsătoriilor între homosexuali, după cum spuneau…
Citeste mai mult
Vă propun pentru început să studiem fenomenul șpăgii dintr-o perspectivă mai specială. Pentru acest lucru am să apelez la DEX:
Șpagă = bacșiș, mită, șperț
Bacșiș = Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva
Mită = Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai conștiincios;
Se aude din spaţiu vocea lui Voiculescu în urechea lui Victor Ponta. Cum sună şi vocea lui Victor Ponta către miniştrii din guvern, ori a acestora către cei de sub ei. Şi uite aşa, îndemnul se duce de sus în jos, tot mai jos, până la ultimii funcţionari ai statului care „se fac că lucrează”, în timp ce, de fapt, ne lucrează.
Din păcate, periplul basarabean şi scurta noastră cronică se vor încheia prin descrierea altor fragmente, dintr-un altfel de cotidian, despre care spusesem în celelalte rânduri că este mai nealterat de ideologiile lumii moderne. Această constatare ne obligă la a evidenţia specificitatea sau particularitatea acestor lumi, mai îndepărtate geografic şi mental de societăţile în care individul, în comportarea lui socială, ţine seamă doar de sine şi de prezent.
1987, iarnă. Ninge viscolit, este cinci jumătate și autobuzul întârzie. O luăm pe jos. Nu-i mult de mers, în treizeci de minute suntem în fabrică. Maistrul e în regulă, c-o jumate de tărie ne asigură liberul de sâmbătă. Azi am…
Citeste mai mult
2013-01-19 11:00:00 – 2013-02-10 14:00:00
În 15 ianuarie, pe un blog cunoscut (blogary), un tânăr intelectual român reia problema Proiectului Naţional al României actuale. Spicuim din cele ce scrie Mirel Axinte:
Sf. Antonie cel Mare (250 – 356) este cel mai cunoscut şi mai vrednic de cinste monah al creştinismului, considerat chiar întemeietor al monahismului. Primul dintre zecile de mii de monahi, provenind mai cu seamă din ţăranii copţi creştini care…
Citeste mai mult
Românii sunt din punct de vedere al preocupărilor destul de diferiți, iar în ceea ce privește interesele sunt foarte dezbinați. Șpaga însă este elementul care ne leagă și ne unește pe toți. În funcție de nevoi, suntem gata să sărim cu șpaga, iar prin natura job-ului suntem gata să o înhățăm.