Carl Schmitt împotriva romantismului

În materie de critică a romantismului, nu doar literar, ci și politic, probabil că nimeni nu a făcut-o mai bine decât Carl Schmitt. Totuși, în cadrul Revoluției Conservatoare germane, receptarea pozitivă a romantismului a fost întotdeauna larg majoritară, iar Carl Schmitt reprezintă tocmai excepția. Această critică se exprimă într-o carte apărută în 1919 (cu trei ani înainte de prima ediție a Teologiei politice și cu opt ani înainte de publicarea primei versiuni a Conceptului de politică), care a stârnit imediat dezbateri pasionate. Tocmai această carte apare ...

Citește tot articolul

Social

Eu nu sunt feministă

Eu nu sunt feministă. Sunt femeie, vârstă de început de deșteptare (adică undeva pe la mijloc), heterosexuală, mamă și îngrijitoare de ...

Află mai multe
Cultural

Cărţile Estului (XV) ...

Alături de Cehov şi Gogol, Mihail Bulgakov este dramaturgul rus cu cea mai mare priză la publicul românesc, chiar şi după 1989, când, din ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Mesaje din Sirius (XXXIII) Parisul sub „ocupaţie” culturală românească

Timp de peste un deceniu, adică între 16 septembrie 1945, când Mircea Eliade soseşte la Paris, şi 15 decembrie 1957, anul în care debarcă de pe pachebotul United States la New-York, cu destinaţia finală Chicago, pentru a ocupa catedra de istoria religiilor a universităţii din oraşul american, capitala Franţei se află sub dominaţie culturală românească. Venind de la Lisabona, unde fusese consilier cultural la Legaţia română, Eliade are acutul sentiment al „terorii ...

Lucian Boia, un mit trecător

Lucian Boia era la jumătatea anilor ’90 un autor care promitea să facă ordine în debaraua cam încărcată de mitologie patriotardă a lui Nicolae Ceauşescu şi a regimului său. Cei care l-au receptat ca atare atunci (când a apărut cartea sa de căpătâi – Istorie şi mit în conştiinţa românească – restul nefiind decât variaţiuni pe aceeaşi temă) şi-au pus, din păcate, speranţe deşarte în el. Omul nu are legătură cu actul de cultură, iar demersul său nu este ...

O nouă rasă: evreii țigani!

Ovule țigănești la export în Israel     Cine nu a auzit despre evrei că se cred a fi poporul ales de Dumnezeu să stăpânească lumea asta, aceasta în virtutea unor calități care îi fac superiori celorlalte neamuri, atât de superiori încât unele texte sfinte evreiești ne declară pe noi, goimii, ne-evreii, că nici nu prea suntem oameni! De unde cunoscuta interdicție vetero-testamentară dată de Dumnezeu evreilor, nu cumva să se amestece cu alte neamuri! Nu mai ...

Privatizarea este o rampă pentru corupţie şi indiferenţa o rampă pentru război

autor: Paul Craig Roberts - The New York Times a dobândit o nouă Judith Miller - Ideologia liberală favorizează privatizarea. Cu toate acestea, în practică, privatizarea este, de obicei, foarte diferită în raport cu teoriile privatizării postulate de ideologia liberală. Aproape întotdeauna, privatizarea devine o cale spre interese private bine conectate care jefuiesc atât bugetul public cât şi bunăstarea generală. Cele mai multe privatizări, cum ar fi cele care au avut loc ...

Despre veveriţe, stereotipuri şi globalizare

Se vorbeşte despre globalizare ca fenomen specific secolului XXI. Privit în profunzime, procesul globalizării este unul mai vechi şi s-a dezvoltat accelerat odată cu noile cuceriri în domeniul tehnologiei. Caracteristici ale globalizării par a fi standardizarea, eficientizarea, securizarea, dar se vorbeşte şi despre multiculturalism, acceptare, respect. În esenţă, procesul globalizării este unul cu pronunţat accent economic, bazat pe implementarea economiei de piaţă, aceasta ...

Cărţile Estului (XIII) Petru Dumitriu sau „excesul de zel în compromis”

Până nu demult, viaţa lui Petru Dumitriu părea închisă într-un bine ferecat seif al memoriei, iar opera „excomunicată”. Pentru Occidentul în care se refugiase în 1960, el era un caz destul de jenant (mai ales pentru francezii fascinaţi de comunism, care de altfel îi şi refuză azilul politic), iar emigraţia română de-acolo îl considera o bestie stalinistă, tratându-l ca pe un lepros. Pe de altă parte, comuniştii care instauraseră teroarea în România îi scoseseră ...

Celula stem a nobleții noastre

La Vișeul de Sus, la sfârșitul lunii martie, maestrul tenor Ioan Piso și soția sa, urmașa străvechii familii nobiliare Dolha, au deschis prin forțe proprii, după 4 ani de tărăgănări ale autorităților, Centrul Documentar-Expozițional al Nobilimii Maramureșene Române. Prezența Casei Regale prin AS Principele Radu a fost semnul că cineva înțelege despre ce e vorba. Ca la un semnal, mai toată clasa politică locală s-a prezentat la deschidere. Spre surprinderea acestora, ...

Primăvara de pe lume

E primăvară și se întorc treptat rândunelele, oricât de banal și de epuizat literar ni s-ar părea acest fapt. Nu putem interveni cu nimic. Putem să migrăm noi înșine spre tărâmuri unde hibernează flamingi sau pelicani. Putem să căutăm cu râvnă pădurile ninse de fluturi monarhi în călătoria lor legendară. Nu putem însă opri neîsemnatele rândunele să se întoarcă în țările eliberate de frig și neguri. Ceva ce nu putem controla le atrage aici, an după ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă