Februarie – lesbiene, gay, bisexuali, transgender

Discuțiile despre homosexualitate și promotorii săi ocupă mai mult spațiu în ultimele zile. Este adevărat că luna februarie, care, în ultima vreme devenise un preludiu cosmopolit la sărbătorile erotismului primăvăratec (prin importarea sărbătorii Sfântului Valentin), este consacrată acum, în spațiul public, luna „Istoriei LGBT”: celebrarea iubirii „hetero” trebuie integrată, tolerant, unei istorii a sexualităţii alternative. Recunosc nedumerirea pe care mi-au trezit-o iniţialele (căci nu găseam nicăieri H-ul de la „homosexualitate”; am înţeles apoi că este un cuvânt ieşit din moda multiculturalismului ca fiind reducţionist ….), precum şi referinţa istorică. Lesbiene, gay, bisexuali, transgender – sunt categoriile care, nedorind să se confunde în aşa-zisa „cultură” a homosexualilor, îşi afirmă proiectul istoric. „E o ocazie de a ne bucura de diversitatea lumii în care trăim prin conştientizarea faptului că fiecare istorie personală contribuie în modul ei unic la o istorie mai mare, colectivă”, se precizează pe site-ul Accept. Diversitatea lumii este, aşadar, pe lângă o diversitate a culturii, şi diversitatea istoriei, constituită şi influenţată de miliarde de mici şi unice istorii personale, homo sau heterosexuale. De fapt, ceea ce se promovează este cultura diversităţii şi istoria diversităţii, noţiuni care vin în contradicţie totală cu sensurile iniţiale ale culturii şi istoriei. De altfel, în umbra relativismului destructurant indus de multiculturalism (nu şi de pluralism!), este prima dată în istoria – clasică? tradiţională? veche? – a umanităţii când un comportament sexual este justificare şi totodată fundament al unei categorii sociale, culturale şi, iată, chiar istorice. Dată fiind această evoluţie, ne putem aştepta la apariţia culturilor zoofililor, voyeuriştilor, pedofililor, femeilor la menopauză sau, ca să trecem într-o categorie echivalentă de comportamente fiziologice, a celor cu incontinenţă urinară sau suferinzilor (scuze! am indus deja o judecată discriminatorie!) de flatulaţii. Menţionăm că, în cadrul unei conferinţe ce va avea loc la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii din Bucureşti, publicul larg şi mediul universitar vor avea prilejul de a audia un distins conferenţiar din Amsterdam, specialist în sociologia homosexualilor şi lesbienelor, autor, printre multe alte cărţi şi articole, al studiului ABC van perversies (ABC-ul perversiunilor, în traducere foarte liberă …).

            Revenind la Luna Istoriei LGBT, evenimentul ar fi trecut poate neobservat într-o societate lipsită de sensibilitate multiculturală ca cea românească dacă, premeditat sau dintr-o nefericită întâmplare, organizatorii nu ar fi ales Muzeul Ţăranului Român ca gazdă al unora din manifestărilor lor. Desigur, cele mai multe dintre aceste manifestări sunt filme, expoziţii, petreceri, ocazii de regăsire a unei colectivităţi risipite, pe care le putem înţelege; printre ele, totuşi, câteva dezbateri care sugerează că programul organizatorilor (Accept, Ministerul de Externe al Olandei, Erste Foundation, Ambasada SUA la Bucureşti) merge mai departe de simpla afirmare a existenţe unei colectivităţi LGBT. În speţă, discuţia organizată împreună cu Asociaţia Română de Dezbateri, Retorică şi Oratorie şi cu Miliţia spirituală, se referă explicit la „Legalizarea uniunilor între persoane de acelaşi sex în România”.

            O scurtă dispută a avut loc între persoane şi organizaţii de orientare conservatoare şi directorul Muzeului Ţăranului Român. Vă prezentăm aici aceste scrisori deschise, ca exemplu de desfăşurare a unui dialog  intercultural (adică paralel) între o instituţie conservatoare de cultură tradiţională şi asociaţii promotoare ale aceleiaşi culturi.

 

Stimate domnule director Virgil Ștefan Nițulescu,

Am luat notă de faptul că Muzeul Țăranului Român urmează să găzduiască, în cursul lunii februarie a.c., manifestări legate de „Luna Istoriei LGBT”. Asistăm la o nefastă propagandă homosexuală, care dorește să se impună ca normalitate în opinia publică. Este, in fond, un act de reeducare publică a tinerilor mai ales, semănând în mod flagrant cu modul de propaganda totalitară, folosind doar expresii modificate, cum este aceea a „discriminării pozitive”; a acuzațiilor de „instigare la ură” etc. În același timp se diabolizează cei care nu sunt în acord cu ideologia acestor minorități sexuale care își promovează forțat în societate pseudo-valorile. În acest sens, a fost deschis chiar și un site deschis delațiunii publice (http://raporteaza.ro/). În exercițiul de propagandă sunt implicate ambasade, institute culturale și fundații străine care doresc impunerea unor valori străine de cele creștine, tradiționale. Adică exact ceea ce conține și susține muzeul pe care îl conduceți.

Ethosul tradițional, mărturisit în prima expunere a muzeului de către cel care a renăscut acest muzeu, este axat pe Cruce: „Noi facem aici un gest public, simţim nevoia să afirmăm CRUCEA într-un moment cum este cel prezent. A opta pentru această temă este, cum ziceam, o mărturisire. Înseamnă să reafirmi omniprezenţa crucii, importanţa şi puterea ei în ziua de astăzi, într-o lume rătăcită, secularizată şi îndrăcită de multe ori.”, a afirmat Horia Bernea. În jurul acestei axe primordiale a satului românesc s-au adăugat organic toate celelalte săli de expunere.

Pentru noi, ideea de “țăran” și de “român” are o semnificație profundă, pe care am înțeles-o și datorită celui care a fondat muzeul după anii comunismului, regimul în care se dorea desființarea satului tocmai ca depozitar al unor valori incompatibile cu ideologia. Prin alăturarea impură între propaganda homosexuală și MȚR, se dorește o maculare simbolică a imaginii acestuia și prin conținut – incompatibil cu viziunea tradițională a românului – și prin folosirea sălii cu numele fondatorului, studioul Horia Bernea.

Nimeni nu doreste o stigmatizare a homosexualilor. În intimitatea omului nu are nimeni voie să-și impună voința, atâta vreme cât nu sunt lezate drepturile copiilor sau ale animalelor. Însă asistăm la un veritabil asalt propagandistic al homosexualității, pentru a face din acest act anormal, împotriva firii, unul care să fie impus ca normal în ochii opiniei publice. Prin acceptarea ca normală a homosexualității, vedem deja ce se întâmplă în țări așa-zis „mai avansate”: impunerea căsătoriei între persoane de acelasi sex, urmând chiar și adopția copiilor de către acestea. Menirea Muzeului Ţăranului Român este aceea de a promova spiritualitatea și implicit valorile tradiționale ale neamului românesc. În plan social, muzeul pe care îl conduceți vremelnic este o instituție publică, susținută din impozitele și taxele unei majorități creștine absolute în această țară. Atâta vreme cât o instituție publică cu valoare simbolică – MȚR – este pusă în slujba acestei ideologii, este atins chiar nucleul tare al acestui muzeu conceput de Horia Bernea: legătura permanentă a omului tradițional cu Hristos.

Asistăm astfel la o contagiune în plan simbolic absolut inacceptabilă. Întrucât doua facultăți trecute inițial ca partenere în programul lunii „Istoriei LGBT” , este vorba de Facultatea de Istorie și cea de Sociologie, s-au retras din acest proiect, vă rugăm, din considerentele deja expuse, să le urmați exemplul, păstrând neatinse renumele și mai ales spiritul Muzeului Ţăranului Român.
În speranţa reaşezării lucrurilor pe făgaşul firesc,

Semnează:
Alianţa pentru Demnitate Naţională – Preşedinte Iulian Capsali
Asociatia “Basarabii” – Preşedinte Eduard Dumitrache
Alianţa Familiilor din România – Director Bogdan Mateciuc
Liga Studentilor de la Universitatea Bucureşti
Asociaţia Mesterilor Populari din Moldova, Iaşi – preşedinte Marcel Lutic
Asociaţia Pro Vita Bucuresti – Preşedinte Bogdan Stanciu
Parohia Căueşti, Iaşi – Preot Paroh Bogdan Sârbu
Liga de Utilitate Publică – Preşedinte Rafael Udriste
Asociaţia Christiana – Preşedinte Prof. dr. Pavel Chirilă
Revista Orthograffiti
Asociatia Tinerilor Ortodocsi “Orthograffiti”
Asociaţia HRISDORIA – Preşedinte Augustin Câmpean Dorin
Asociatia Civică a Tinerilor Creştin Ortodocşi Români – Presedinte Bogdan Ivan
Asociaţia George Ogăraru pentru Cultură şi Sport – Vice Preşedinte Andreea Ogăraru
Fundaţia “Ion Gavrilă Ogoranu”
Asociatia “Bucovina Profundă” – Suceava
Fundatia „Sfintii Martiri Brancoveni” – Suceava
Revista “Familia Ortodoxa”
Asociaţia Predania
Fundatia “Sfanta Irina”

 

Domnului Președinte Iulian Capsali
Alianța pentru Demnitate Naționa

Stimate Domnule Preşedinte Iulian Capsali,
Având în vedere scrisoarea pe care ne-aţi trimis-o, în ziua de 30 ianuarie 2013, în numele mai multor persoane fizice şi juridice, vă fac cunoscut faptul că nu există nici un fel de contract de parteneriat încheiat între Muzeul Naţional al Ţăranului Român şi organizatorii evenimentului amintit de dvs.
Dincolo de acest lucru, aş vrea să vă semnalez faptul că muzeul nostru este o instituţie publică de cultură ce nu poate accepta nici un fel de discriminare – fapt care este interzis de legile din România şi din restul statelor membre ale Uniunii Europene. Nu dorim să intrăm în polemică pe fondul aserţiunilor dvs., pe care înţeleg că vi le asumaţi şi pe care nu le putem împărtăşi. Muzeul Naţional al Ţăranului Român nu poate transfera opţiunile politice, religioase şi sexuale ale salariaţilor săi asupra proiectelor culturale ale instituţiei. Muzeul nostru nu este o instituţie tradiţională, ci un muzeu care are un discurs cultural despre tradiţie, ceea ce este cu totul altceva. Este evident, dreptul dvs. să vorbiţi despre valori şi despre pseudo-valori, aşa cum le înţelegeţi dvs.
În această privinţă, vă învederez faptul că singurele valori pe care muzeul nostru le promovează nu sunt cele ale uneia sau alteia dintre persoanele care lucrează în muzeu, ci acelea care sunt autentice, indiferent dacă ele aparţin uneia sau alteia dintre culturi. Muzeul nostru nu face nici un fel de propagandă, de nici un fel, nimănui, singurele activităţi pe care le desfăşurăm fiind cele strict culturale.

Dr. Virgil Ștefan Nițulescu
Director General

Comentezi?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

hehey