Politic

Sunt implicat în construcţia unui nou partid. Dar ca să faci un partid pentru oameni trebuie să cunoşti lumea în care acei oameni trăiesc. Astăzi despre politica şi ideologia apuseană.

Partidele – stat

Motto: „Îmi pare rău că trebuie să v-o spun, dar acest pământ e prea frumos şi prea bogat ca să-l puteţi păstra fără luptă. Vi-l vor lua!” (Jean-Marie Le Pen, om politic francez, în atenţia poporului român).

Specialiştii serviciilor inteligente din ţările foarte dezvoltate din Vest au tras următoarea concluzie: mai eficient de distrus o ţară este faptul de a-i infiltra guvernul cu zeci de neisprăviţi, sau nespecialişti, decât cu armate de spioni super-performanţi.

În România neoliberalii/neoconservatorii, socialiştii, „elitele” intelectuale stipendiate şi eurobirocraţii se îndeamnă unii pe alţii: „Hai, nu mai sta pe gânduri, arde-l pe ţăran!”. Deşi satele româneşti trăiesc un proces dramatic de depopulare, deşi toată lumea se lamentează că „la ţară…
Citeste mai mult

Un postulat consacrat în teoria şi practica monetară este cel conform căruia moneda (banii) reprezintă un produs necesar al procesului de schimb (nefiind nici rezultatul unei convenţii la care s-a ajuns pentru înlesnirea schimburilor şi nicio creaţie a ordinii de…
Citeste mai mult

Ca să înfiinţezi un partid pentru oameni, trebuie să cunoşti lumea în care acei oameni trăiesc şi lumile din jurul aceleia. Am vorbit în primul episod despre România, astăzi vom arunca o scurtă privire asupra celei mai tentante dintre oferte – Occidentul (cred că s-a înţeles că cea comunistă sau socialistă nu intră în discuţie).

·        

Portretul votiv al lui Carol al II-lea – împuşcat ritual 

Sunt implicat în construcţia unui nou partid, dar nu despre el vreau să vorbesc acum. Textul, pe care vi-l voi supune atenţiei, cale de mai multe episoade, nu are nimic a face cu activitatea organizatorică şi nu reprezintă documentele programatice ale acestuia, fiind anterior acestora şi independent de ele.

Este, în primul rând, un punct de vedere asupra lumii în care ne mişcăm, începând cu România.

Pe blogul său, care poartă titlul „memorie, libertate, moderaţie“, domnul Vladimir Tismăneanu ne recomandă lectura unei cărţi cu un titlu care mi-a atras atenţia: The Neoliberal Revolution in Eastern Europe de Paul Dragoş Aligică şi Anthony J. Evans. Cum nu…
Citeste mai mult

În câteva eseuri anterioare vorbeam de aspectele pe care le îmbracă neo-comunismul în învăţământul preuniversitar. Înainte de a reveni la aceeaşi temă, n-ar fi rău poate să abordăm câteva generalităţi despre neo-comunism, ceea ce este tot una cu a vorbi despre statul neo-comunist, aşa cum transpar ele din experienţa noastră de români de toate zilele.

Pentru un ziarist german, căruţa europeană cu proşti s-a răsturnat în Balcani. Anul trecut a apărut la reputata editură germană Rowohlt cartea “Ist Intelligenz erblich? – Eine Klarstellung“. (“Este inteligenţa ereditară? – o clarificare”). Autorul cărţii, Dieter E. Zimmer, s-a…
Citeste mai mult

În cancelariile  influente şi-n cercurile/„structurile” încă marcate de duhul Ialtei şi Maltei, geopolitica pare a deveni un joc de societate pe computer, urmat de momente de relaxare în care futurologia şi filosofia istoriei sunt persiflate în fel şi chip. Ingredientele…
Citeste mai mult

Pornind de la sloganul deja desuet „dreptate până la capăt”, putem adăuga că fără adevăr până la capăt nu sunt posibile nici dreptatea şi nici responsabilitatea actului guvernării, până la capăt.

Zilele trecute, BNR a declarat oficial că România va rata aderarea la euro în 2012[1]. A rata această ţintă însă nu înseamnă că România ar putea să-şi menţină privilegiul unei monede proprii pe lungă durată. Integrarea europeană de după război…
Citeste mai mult

Înainte de 1989 românii iubeau Europa. Atunci, sub eticheta de Occident, în care intra o bună doză de americanism. Occidentul, mai avansat tehnologic şi mai pragmatic, nu iubea România, dar avea tot interesul să lase să se creadă aşa ceva….
Citeste mai mult

Orice om conştient de sensul lumii în care trăieşte respectă, cred, necondiţionat două lucruri: tradiţia şi modelele transistorice/istorice. Până nu demult Vieţile paralele ale lui Plutarh au şlefuit sufletele (uneori doar ambiţiile) războinicilor şi oamenilor politici europeni. Cine mai citeşte…
Citeste mai mult