De ce modelul UE nu mai funcționează

The Economist descrie, prin nivelurile scăzute de popularitate ale lui Emmanuel Macron și Friedrich Merz, o problemă care merge mai departe decât crizele guvernamentale obișnuite: logica de mediere politică a UE este epuizată.UE a funcționat timp de decenii după un model simplu: șefii de guvern naționali negociau compromisuri la Bruxelles, se întorceau acasă și prezentau aceste rezultate cetățenilor lor ca pe un succes. Renunțarea la suveranitate era prezentată ca o responsabilitate europeană, concesiile ca un succes al negocierii, iar pierderea controlului ca un ...

Citește tot articolul

Social

Abuzul familial

  Violența, prezentă în mult aspecte ale vieții cotidiene (mass media, medicină, viață profesională, interacțiune socială ș.a.), ...

Află mai multe
Cultural

Cărţile Estului (XVI) ...

Ceea ce putem afla cel mai des despre noi din beletristica postdecembristă a confraţilor nu ne mulţumeşte pe deplin în aproape nici o ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Împărați și bodyguarzi

E un spectacol, doar la prima vedere, ciudat acela al oamenilor de stat contemporani înconjurați de bodyguarzi, girofare, trupe speciale și de securitate deghizate în popor entuziast. Dacă poporul își alege liber și nesilit de nimeni conducătorii, se presupune că nu ar trebui să existe un pericol la adresa președinților sau a oricărui alt demnitar cu rang înalt. În democrație, încununarea politică firească a Progresului, egalitatea s-ar vedea și în interacțiunile normale ...

Stalin și expulzarea germanilor din Est

Expulzarea germanilor din Est și a sudeților nu s-a făcut în contul părților din Germania ocupate de către Aliați, ci în detrimentul regiunilor cucerite de ruși ei înșiși. Occidentul a primit oamenii, polonezii și cehii spațiul. RDG-ul, astăzi[1] atu-ul major al jocului sovietic, nu a primit nimic. Ea, ”zona” muncitoare, disciplinată, ideologic ”ortodoxă”, viitoarea RDG, a suportat toate consecințele unei politici în avantajul țărilor care trebuiau să procure mult ...

Despre români la Stalingrad

Închiderea inelului de la Stalingrad de către armata roșie la 23 noiembrie 1942 a dus la secționarea dispozitivului defensiv al armatelor 3 și 4 române care asigurau flancurile efortului ofensiv german și la prinderea în încercuire a pivoturilor acestora: diviziile 1 cavalerie și 20 infanterie, eșaloanele române cele mai apropiate de oraș pe fronturile nordic și, respectiv, sudic. Cea mai substanțială forță românească închisă în ceea ce s-a numit ”fortăreața ...

Falsele alianțe

Rusia nu va ieși deplin la liman decât în ziua în care va avea Germania în totalitate. La rândul său, peninsula europeană nu-și poate salvgarda independența decât cu condiția să înglobeze, și ea, întreaga Germanie, iar aceasta din urmă nu este capabilă să-și îndeplinească misiunea decât dacă poate considera ca pe al său și spațiul rus și spațiul occidental. Căci rolul său este de a le uni pe cele două. Or, soluția din 1945 (divizarea Germaniei) blochează în ...

O oală într-un car de oale

Spun de la început că n-am citit cărțile lui Lucian Boia, doar le-am răsfoit și am urmărit, uneori cu încântare, polemicile pe care le-au stârnit. Înțeleg că în programul său de revizuiri trebuia să-și aibă locul și Eminescu, astfel că tema îi era oarecum datoare; mă mir, numai, că tratarea vine atât de târziu[1]. Trebuind s-o citesc – de vreme ce mi s-a cumpărat de către prieteni cu bani peșin – nu pot să nu mărturisesc faptul că tratarea triumfalistă a ...

Sfârșitul spiritului cavaleresc

În vremurile civilizate ale Europei, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, popoarele trăiau în pace, chiar în caz de război. Războiul nu era îndreptat împotriva lor iar ele nu luau parte la acesta nicăieri. (Doar campaniile din 1799 și 1801 au fost preludii ale secolului viitor). Nu era război decât acolo unde se producea ciocnirea armatelor. În afara câmpului de bătălie viața își continua cursul obișnuit. Cel care nu purta arme nu avea de suferit nicio ...

De la Oswald Spengler la Emil Cioran, Lucian Boia şi Paul Ghiţiu (III)

În discursul său despre apocalipsa Europei, Paul Ghiţiu este eminamente milenarist. Atâta doar că poziţionează mileniul în coordonate temporale aleatorii, adică îl  începe de unde pofteşte şi-i cântă prohodul unde se nimereşte. I se pare că peste Europa s-a abătut urgia necredinţei, însoţită de foc, cenuşă, sânge, abandon moral şi, vai, faliment spiritual. Par a nu lipsi din peisaj nici Gog şi Magog. Dar, oricum, Apocalipsa lui Ioan e şi mai înfricoşătoare… ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă