Liu Huaqing și dominația maritimă a Chinei în secolul XXI

Amiralul Liu Huaqing avea un plan de a crea o marină chineză care să domine oceanele în secolul XXI.Deoarece acest plan este în curs de realizare, este urgent să fie cunoscut. Un interviu cu principalul său biograf, Xiaobing Li.Istoria a reținut despre Liu Huaqing că a fost principalul comandant responsabil de operațiunile de reprimare din Piața Tian’anmen în 1989. În ce măsură este el, în realitate, figura centrală pentru a înțelege strategia maritimă chineză și, prin extensie, noua natură geopolitică a Partidului Comunist Chinez?Xiaobing Li - Deși rămâne ...

Citește tot articolul

Social

...

Se vorbeşte despre globalizare ca fenomen specific secolului XXI. Privit în profunzime, procesul globalizării este unul mai vechi şi s-a ...

Află mai multe
Cultural

De la Prudhomme la Dylan

Din 1901, când a fost decernat prima dată poetului francez Sully (René François Armand) Prudhomme (1839 – 1907) şi până în 2016, când a ...

Află mai multe

Articole evidențiate pe Estica

Cărţile Estului (XI) Péter Nádas şi dificultatea autenticităţii

Atât viaţa lui Péter Nádas, cât şi opera sa cu tentă autobiografică pot părea contrafaceri. Omul cochetează cu sinuciderea, iar scriitorul e mereu aspirant, mereu nemulţumit că ceea ce scrie nu-l reprezintă, atacă viaţa din lateralele posibilului, sfidând mereu constrângerile sau, poate, simulând sfidarea, practicând meserii colaterale scrisului  (fotoreporter, jurnalist), mereu în pragul cedării. Pe de altă parte, nu ...

Vânători, brokeri şi lupi

Pe mijlocul cărării unde mă plimb în fiecare dimineață, printre pini și frunze uscate, e sânge proaspăt. Ridic ochii și urmăresc dâra de crengi rupte și pământ proaspăt răscolit care se pierde adânc în pădure, acolo unde nu intră nicio rază de soare. Mă opresc, buimacă. Nu pot să trec pe deasupra, nici pe de lături. Cărarea e prea îngustă și nu e destul loc pentru pașii mei și ai morții. Simt stomacul suindu-mi spre piept ...

Ex nihilo nihil

Motto: „La fiecare două secunde, Universul produce un retardat mental, încât îţi vine să-l baţi pe umăr şi să-i spui „Bravo Bătrâne”!” (L. Durrell, Cvintetul de la Avignon) Condiţiile socio-politice anunţă din păcate un taifun care va bulversa foarte curând neantul valah. Aceste absurde şi inutile remanieri ale USL-ului nu pot anunţa nimic care să ne dea speranţă. Din nimic nu se poate naşte decât nimicul. ...

Comunismul (I). Stăpânul inelelor ne urmăreşte de la Kremlin

          Într-un text anterior despre nostalgia românilor după Ceauşescu şi comunism, afirmam că acesta din urmă este în ofensivă la nivel mondial. Am dat în fugă câteva argumente fără a insista, căci subiectul era legat de o gugumănie populistă şi demagog-nostalgică a guvernanţilor actuali. Promiteam însă că în legătură cu tema comunismului voi reveni. Iată că o fac. Şi pentru, ...

Ecce civitas! Al treilea cetăţean

Dincolo de eroziunile unor sintagme conceptualizând bunul cetăţean, cetăţeanul autentic(Dahl), cetăţeanul cu puteri reflexiveîn organizarea/funcţionarea cetăţii (Strauss) sau cetăţeanul adaptabil(Lapierre), aparent dezinteresat de semnificaţiile topologice ale conceptului [cetăţean], Giovanni Sartori(Homo videns) inventaria dublete şi identifica puncte nodale în termenii: cetăţean (titularul unor drepturi într-o cetate liberă, pe care şi le ...

România încotro?

Vechea meteahnă a românilor, de a se sustrage cu bucurie victoriilor colective şi a se mândri pervers cu derapajele la vedere, face azi din spiritul public de la noi un noian de incongruenţe şi ezitări defetiste, dăunătoare. Nu ne mai putem aduna. Energiile sunt risipite pe toate canalele posibile, vorbim dezlânat şi fără ecou, nu ne mai ascultăm unii pe alţii, ne spionăm şi ne suspicionăm, nu mai avem încredere în vechiul prieten şi, de aici, ...

Lucia Longin Hossu?

On Monday, January 20, 2014 10:04 AM, ion coja <ionzcoja@yahoo.com> wrote: Stimată doamnă Hossu, urmăresc de ani de zile serialul dvs TV, este deosebit de interesant și de impresionant. De ani de zile însă aștept să apară printre invitații dvs și dl Smatoc Victor, de la Paris, care vine deseori în țară și ar putea fi ușor chestionat. Știu că-l cunoașteți dinainte de 1990, a stat în temniță alături de socrul dvs. Cum se face că încă nu ...

Povestiri de la sfârşitul lumii (II) - PIELEA

          Într-o zi, mi-am dat seama că m-am săturat de pielea mea. Nu ştiu precis de ce: era prea mică, prea meschină, ponosită, învechită. E şi o vorbă pentru asta cum că nu-ţi mai încăpi în piele! Sentimentul cam ăsta era, că nu mă mai încăpea, nu mă mai merita. Mă schimbasem, acum nu mai eram – sau nu mai voiam să fiu – oricine; adică un nimeni, ...

Despre

Editoriale culturale, politice, recenzii

Postări recente

Arhivă