Editoriale culturale, politice, recenzii
Chiar dacă pare brutal voi încerca să arăt că nu este decât adevărat. Asta dacă se mai îndoieşte cineva. Şi oricum, este un titlu mai blând decât “Aceşti idioţi care ne conduc” numele cărţii unui foarte cunoscut fost ministru francez.
În încercarea de a evita maladiile saeculum-ului, nu putem să nu cădem în tentația recitirii diagnosticului arendt-ian al crizei clasice a Republicii (minciună, manipulare, nesupunere civică, dihotomia putere – vigoare- autoritate, forţă- violenţă etc.), completat cu/de noile sale mutații (putere arbitrară, non-dominaţie, non-intervenţie, dispute pe terenul libertăţii republicane şi al republicanismului civic, virtute civică şi corupţie, arbitrar).
Aveţi grijă cu cine veţi vota, pentru că s-ar putea să iasă! Aţi auzit un astfel de avertisment până azi? Dacă nu, vi-l propun ca motto pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie, unele dintre cele mai stranii alegeri de după…
Citeste mai mult
Este un singur Dumnezeu şi multe feluri de a crede în el nu sânt. Dar felul în care trebuie să i te închini se schimbă după durerile şi grijile ce le aduce fiecare zi. Cerem în zilele obişnuite sănătate,…
Citeste mai mult
Din 1990 şi până astăzi, Parlamentul României s-a schimbat permanent – evident vorbesc de parlamentari (nu mă interesează clădirile, dotările, funcţionarii) şi mai precis de calitatea acestora. Era departe de a fi ideal şi la început, dar, în timp,…
Citeste mai mult
On the computer in Philip Roth’s Upper West Side apartment these days is a Post-it note that reads, “The struggle with writing is over.” It’s a reminder to himself that Mr. Roth,who will be 80 in March and who has…
Citeste mai mult
Ați reținut vreodată fața celui căruia i-ați întins o monedă sau ceva de mâncare? Probabil că foarte rar. Ei sunt pentru noi ființele gri, sunt oamenii din celălalt oraș, cel de dedesubt, cel de la margine, oricum celălalt, un oraș…
Citeste mai mult
Planeta maimuţelor
Nişte bipezi
care de-abia s-au ridicat în picioare ca să privească orizontul cu palma la fruntea îngustă,
care, descoperind lumea înconjurătoare, cred că aceasta a apărut odată cu ei şi chiar datorită lor,
care, descoperind băţul motorizat şi-au zis că acesta este esenţa civilizaţiei şi expresia ultimă a culturii,
În urmă cu 1500 de ani, libertatea însemna apartenența necondiționată la neam; astăzi, înseamnă independență.
Munca era truda, pedeapsa care urma unui păcat fundamental; astăzi, este virtutea care edifică bunăstarea, viața bună.
Averea desemna pământul și casa; acum, ea poate lua forma unui petic de hârtie, ușor de strecurat în palma cuiva.
Sau: Despre cum a învins Barbara sistemul de două ori
Recent am revăzut filmul Fight Club, în care personajul lui Brad Pitt, Tyler Durden, spunea: „The things you own end up owning you.” („Lucrurile pe care le deții ajung să te dețină.”). Această afirmație este una care pare simplă, dar poate avea o multitudine de conotații. Deși filmul a apărut în 1999, în S.U.A., se pare că această idee este încă foarte actuală.
Împovăraţi de criză, am deprins totuşi destul de bine, în ultima vreme, obiceiurile societăţii de consum. Iar dintre acestea, Black Friday este, poate, una dintre cele mai caracteristice. Ea nu este, propriu-zis, o sărbătoare, deşi instanţele care o promovează vor…
Citeste mai mult
În Europa am ajuns ultimii sau aproape ultimii: albanezii, cu care concurăm direct, câştigă tot mai mult teren. Prin Asia, dar mai ales în Africa sau America de Sud, state care nici nu visau în trecut să ajungă vreodată…
Citeste mai mult
Congresul de la Bucureşti a fost prezentat ca o reuşită a Partidului Popular European. Cum spunea Cristian Preda, a fost cel mai important pas al PPE de la Congresul al IX-lea, care a produs Programul de la Atena, în 1992. Dar prin ce a fost atât de important „programul de bază” adoptat la Bucureşti? O scurtă privire în istoria documentelor de bază ale PPE ne va putea lămuri.